Kadjavsi este proiectul muzical al artistului Nikita Dembinski, început în 2017 ca o explorare a peisajelor sonore ambientale improvizate la pian.
Cu timpul, Dembinski a extins granițele proiectului spre pop alternativ, odată cu lansarea single-ului Each Day (2021), unde debutează și ca vocalist. Primul său album, Second Sun (2022), a fost primit cu entuziasm de public și presă, fiind descris drept unul dintre cele mai promițătoare materiale din scena alternativă locală.
Cel de-al doilea album de studio se numește Above Albatross și a fost lansat în luna octombrie 2025. Ideea acestui album a apărut într-un moment aparent întâmplător, când cuvântul „albatros” i-a venit brusc în minte lui Nikita și a devenit o obsesie creativă. Fascinat de simbolistica acestei păsări rare, asociată cu libertatea, distanța și dorința de a atinge ceva aflat mereu dincolo de noi, artistul a transformat-o în nucleul emoțional al albumului.
L-am invitat pe Nikita să ne povestească ce zece piese ar pune el pe un disc.
1. Tapir! – Broken Ark
E ceva atât de special cu piesa asta. E ca și cum sentimentul de nostalgie ar fi comprimat într-o singură piesă, e așa frumoasă. Am ascultat-o prima oară pe avion, rămăsese pe repeat tot zborul, ploua, s-a potrivit perfect. Din păcate trupa Tapir!, fondată în 2023 din câte știu, s-a despărțit la nici un an după, deși albumul lor de debut este extraordinar. Deci cumva are și acest bittersweetness, adică faptul că știu că n-o pot auzi live mă face să o apreciez și mai mult.
2. The Strokes – At The Door
Pe lângă faptul că The Strokes și Julian Casablancas sunt eroii mei, prima oară când am auzit piesa asta, împreună cu videoclipul care e o minunăție de animație, am avut sentimentul că într-un sens mă uit în oglindă. A fost un sentiment foarte special și mișto. Partea și mai tare e că până atunci uitasem complet de The Strokes, pe care-i ascultam când eram mai mic, dar după aia life happened și pur și simplu am uitat de ei. A fost o super revelație când am descoperit piesa asta, iar de atunci am fost hooked on them. Devenisem disperat și am reușit și să-i văd live în 2023.
3. Evil Nine – Devil Stuff
Evil Nine mi se pare că au un vibe foarte aparte, unic și dificil de reprodus. Devil Stuff am ascultat-o prima oară prin 2017, și mi-a adus aminte de muzica lui Gui Boratto pe care îl ascultam obsesiv în liceu. Aveam impresia că parcă ascult coloana sonoră de la ceva film Brazilian din anii 2000, gen City of God. E un sound acolo care deși e foarte retro, e suficient de actual încât să nu sune învechit. Străin dar totuși familiar mie.
4. Crack Cloud – Swish Swash
Dacă cuvântul „transă” ar putea fi descris într-o piesă, pentru mine ar fi asta. Deși piesa are un început aproape comic, ușor stupid aș zice, cu un vocal teatral dar care nu pare să se ia în serios, după două minute lucrurile se schimbă total, piesa intră într-o ascensiune continuă, lăsându-mi impresia că nu se va opri niciodată. It keeps going and going, repetând aceleași note și acorduri, yet somehow, nu devine plictisitoare, ci dimpotrivă. Hipnotizant și cu un iz de speranță. Also, e foarte mișto să alergi pe piesa asta, în parc, sau pe bandă, la sală. Recomand!
5. Tim Hecker – In Mother Earth Phase
Îi voi rămâne recunoscător forever lui Fane Panea că mi l-a arătat pe Tim Hecker, care e unul din muzicienii mei preferați la ora actuală și a cărui muzică are un loc special în inima mea. Un sound super unic, cinematic, contemplativ și experimental, care mereu îmi dă un refresh de la ce aud în jur. Majoritatea pieselor sale sunt în zona asta, însă for some reason, In Mother Earth Phase își face loc în playlisturile mele destul de des. N-o să mă prefac că înțeleg complexitatea acestui artist 100%, dar muzica sa îmi dă mereu o stare mișto.
6. Nina Simone – Little Girl Blue
What can I say… A legend, forever. Una din cele mai frumoase voci din istoria muzicii. Little Girl Blue este prima piesă pe care am ascultat-o de la Nina Simone. Îmi aduc aminte exact unde eram și ce se întâmpla în jur. Cert e că asta a fost acum 20 de ani și cred că atunci când o piesă are forța să facă așa ceva, să devină ca un portal către trecut, înseamnă că a atins acolo un buton special. Sound-ul ăsta cozy, cald, intim, mi se pare de nereprodus. Superb!
7. Neil Diamond – Sweet Caroline
Cât sunt la subiectul „acum 20 de ani”, piesa asta nu lipsea din niciun drum la mare pe care îl făceam cu părinții când mergeam în vacanță. Tata avea CD-urile cu muzica lui și țin atât de bine minte sentimentul de libertate totală pe care îl aveam când intra piesa asta, mai ales refrenul. Niciun stres pe lume, geamurile deschise larg, vântul care intra în mașină în lipsa aerului condiționat. Ce blană. Those were the times!
8. Alexandru Andrieș – Nu-l dau pe azi pentru mâine
Un alt erou de-al meu. Probabil cel mai mișto muzician din România. Genul de piesă pe care n-aș fi putut să n-o includ. Mi se pare atât de importantă, dă un sens așa mișto ideii de a fi ancorat în prezent, ceva ce eu personal încerc să fac din ce în ce mai des. Mi se pare important de ținut minte. Faza e că după ce că melodia asta are mesajul ăsta așa bun, mai și sună bine!
9. Radiohead – Ful Stop
Mi s-ar fi părut imposibil să nu includ o piesă Radiohead pe acest disc imaginar, și contrar așteptărilor mele, decizia a fost cât se poate de simplă. Ful Stop e cu siguranță piesa mea preferată de la ei. Da, In Rainbows este cel mai bun album de la ei, dar și piesa asta e altceva… In my honest opinion, A Moon Shaped Pool este super underrated. Iar Ful Stop are o chestie super mișto de alertă și pace în același timp. Ce să zic, classic Radiohead making bangers.
10. James Blake – Tell Me
La fel de puține șanse ar fi existat să nu includ James Blake pe listă. Cine mă cunoaște știe că băiatul ăsta mi-a schimbat viața cu muzica lui. Din punctul meu de vedere, e Bach-ul zilelor noastre, impactul său asupra muzicii mi se pare revoluționar. Nu-i de mirare că toți ăștia mari au vrut să lucreze cu el. Aș fi putut pune orice piesă de la James, dar uitându-mă la celelalte piese selectate, am zis să schimb puțin macazul, așa că am ales-o pe asta, mai dancy, mai electro. Club banger too, am pus-o de câteva ori la party-uri și reacția a fost bună. Feel good și te face să dansezi, mai trebuie și d-astea!
Ascultă 10 pentru un disc cu Nikita Dembinski și pe Spotify: