Voce și chitară în trupa :umbra, Mihai Tacoi scrie muzică pentru oamenii mari cu suflet de copil, explorând acel spațiu fragil dintre introspecție și energia brută a rock-ului alternativ.
De la debutul cu Noi, restul și până la cel mai recent material, Asta-i tot ce vei primi, identitatea artistică a formației s-a consolidat în jurul poveștilor despre omul contemporan și al emoțiilor nerostite, transformate în refrene care rămân.
Pe 21 aprilie 2026 :umbra urcă pe scena din Expirat pentru a lansa Stau cu ochii pe ușă, un single despre prizonieratul interior și speranța eliberării de dor. Am profitat de acest moment și l-am rugat pe Mihai să ne spună ce 10 piese ar alege pentru a compune un disc.
1. Sting – Why should I cry for you
Sunt departe de a fi o persoană religioasă așa că vă imaginați cât de surprins am fost să îl visez pe Dumnezeu. Și mai mare surpriză a fost să constat ca acesta era nimeni altul decât Sting. De atunci sunt aproape convins că Sting e de fapt Dumnezeu, iar vocea și compozițiile sale îmi cam dau dreptate. Nu? Why should I cry for you e o piesă excelentă pe care să-ți usuci lacrimile.
2. Jeff Buckley – Hallelujah
Povestea acestei piese și a interpretretului original sunt fabuloase și m-au inspirat de când le-am aflat, însă pentru mine întâlnirea cu această piesă s-a petrecut prin vocea lui Jeff Buckley, într-o seară de iarnă. Eram anul II la facultate și tocmai venisem acasă de sărbători. Obosit fiind de pe drum, m-am pus în pat și am pornit vechiul televizor cu tub. Nu mă interesa ceva anume, așa ca am lăsat canalul să meargă, o televiziune locală a cărei emisie era axată pe anunțuri și reclame din județ. Și atunci a apărut Jeff, un chitarist cu un Telecaster, singur într-un studio lângă un microfon.
Ce a urmat, piesa Hallelujah în interpretarea lui, m-a făcut ca din acel moment să apreciez, să analizez și să simt muzica în straturi mai profunde.
3. Green Day – Are we the waiting
Eram în ultimul an de liceu când Green Day a lansat albumul American Idiot. Piesa Are we the waiting, mai puțin cunoscută de pe acest album, mi-a fost companion constant pe parcursul admiterii la facultate, o perioadă plină de anxietate pentru mine.
4. Dire Straits – Brothers in arms
Pentru mine dragostea față de muzică a început cu o chitară clasică uitată pe sifonierul bunicii. Așa că Mark Knopfler și formația Dire Straits m-au atras încă de când am aflat de ei. Expresia chitarei în această piesă e unul din motivele pentru care o iubesc atât de tare și încerc constant să o onorez.
5. Monica Anghel – Dau viața mea pentru o iubire
Știu ce fel de nostalgie e asta și totuși nu-mi pot aminti vremuri mai simple decât acelea în care abia așteptam festivalul Cerbul de Aur (sau Mamaia) pentru a asculta ce piese noi ne vor aduce Monica Anghel, Mălina Olinescu sau Laura Stoica. Dintre toate, îmi amintesc că aproape n-am respirat cât am ascultat pentru prima oară Dau viața mea pentru o iubire a Monicăi. Încă pățesc asta uneori cand o ascult.
6. Asaf Avidan – Darkness Song
Asaf este unul din puținii artiști liberi în exprimare emoțională de pe glob care reușește sa readucă poezia în muzică prin versurile sale. Acesta reușește însă să producă, pe lângă momente poetice admirabile și un soundtrack meditativ potrivit. Un artist pe care vă recomand tuturor să îl explorați pentru sufletul vostru și pentru că sigur vă va provoca schimbări în felul în care acceptați și gustați livrarea muzicii, în special prin sesiunile sale live.
7. Holograf – În loc de rămas bun
O variantă preistorică a piesei Ochii Tăi cu un solo superb de bas fretless al lui Mugurel Vrabete. Piesa asta ascultată la munte într-o cabana cu sistem audio vintage, un pickup cu vinilul Holograf III si câte un pahar de whiskey a oferit cadrul perfect pentru una din cele mai memorabile experiențe de consolidare a camaraderiei în trupa :umbra.
8. A-Ha – Take on me
De la un supergrup pop care m-a fascinat parcă dintotdeauna am ales Take on me, doar un exemplu din multitudinea lor de piese inspirate. E ceva ce mă hipnotizează la tema de intro de synth a piesei și la vocea incredibilă a lui Morten. Las aici o variană acustică a celor de la A-Ha care demonstrează atingerea unei maturități în interpretarea piesei lor.
9. Max Richter – Vivaldi Recomposed
Max Richter a păstrat esența celebrelor compoziții programatice ale lui Antonio Vivaldi și a adăugat fix cantitatea potrivită de touch modern asupra partiturii. O suită care îmi este parteneră atunci când vreau sa mă reapropii de frumusețea muzicii fără cuvinte, de frumusețea liniei melodice și a armoniei nerestrictionate decât de imaginația omului.
10. Nick Cave – Push the sky away
Nick Cave are alura unui profet de modă veche venit sub forma unui fost tânăr punkist din Australia și a unui actual domn îmbrăcat mereu la patru ace care ne invită să simțim mai tare și mai tare și mai tare. Și care se asigură că avem soundtrack-ul potrivit să o facem. Un astfel moment de simțire e greu de ignorat oricine ai fi, Push the sky away fiind una din cele mai sensibile melodii care mi-au ajuns la urechi.
Ascultă 10 pentru un disc cu Mihai Tacoi și pe Spotify Sunete (cu specificația că melodia Monicăi Anghel, Dau viața mea pentru o iubire nu este disponibilă pe Spotify):
