Un interviu cu Adrian Pleșca (Artan), în decorul semi-oniric al 2 Maiului, între bere, prieteni și chitară, despre Partizan, trecut, viitor, Gil Dobrică, U2, grătar și „crezul artistic”.
Acest articol a apărut în revista Sunete acum peste 20 de ani. Întrebările au venit de la fani. Răspunsurile — dintr-o minte care refuză să fie banală.
Deschiderea de atmosferă
Întâlnirea cu Artan are ceva din filmele lui Dan Pița. Încremenirea nepământeană din 2 Mai, cu utilaje portuare uriașe și terase cu stuf în care se vând mici și bere ca peste tot în România. În acest decor expresionist, Artan ne aștepta deja la o masă. Vede lista cu întrebări și promite că va fi concis. Nu-i iese. Dar nici nu ne pare rău.
Ce te-a determinat să cânți și altceva decât new wave muncitoresc înainte de Revoluție, de mahala după? (Florin Silea, 41 ani)
ARTAN: Nu-mi aduc aminte când am cântat new wave muncitoresc — nici nu prea există așa ceva. Au fost două formații. Una când aveam 20 și ceva de ani și una acum, după 40. Muzica noastră a fost mereu primită bine și în mediul muncitoresc, și în cel înalt. Ce m-a determinat? Am întrebat odată doi corifei ai muzicii ușoare românești: „De ce v-ați urcat pe scenă?” Amândoi mi-au răspuns: „Din prea plin, din generozitate.” Cred că asta e motivația adevărată.
De ce publicul apreciază mai mult partea ludică la Partizan și mai puțin muzica în sine? (Cosmin, 19 ani)
ARTAN: Partizan nu are public țintă. Cântăm doar când vrem noi, fără să ne pese de trenduri sau gustul majorității.
Cu ce te ocupai înainte să cânți? (Kitty, 23 ani)
ARTAN: Elev de liceu, apoi student mult prea mult timp. Și de ani buni, cânt în corul Radiodifuziunii. Nu știu ce-mi place mai mult: muzica cultă de acolo sau cea din Partizan.
Ce a însemnat drumul de la Acid și Timpuri Noi la Partizan? (Florin, 30 ani)
ARTAN: Destinația finală e una singură: moartea. Până atunci, explorăm.
Ai colaborat cu Gil Dobrică? (Gabriel, 27 ani)
ARTAN: N-am colaborat, dar țineam legătura. L-am invitat odată să cânte pe un disc, m-a refuzat politicos. Poate nu-i plăcea muzica noastră…
Ce sfat ai pentru cineva care vrea să se apuce de cântat? (Anca, 21 ani)
ARTAN: Să se apuce azi, nu mâine!
Cine scrie versurile pieselor voastre? (Bogdan, 24 ani)
ARTAN: Avem un „comitet” condus de mine: Artan, Suedezu’, Prosi și Lovitură. Versurile sunt responsabilitatea mea, dar accept idei.
Cum te vezi peste 10 ani? (Giany, 26 ani)
ARTAN: 1,89 m, 86 kg, necărunt, tonic, șarmant, superb.
Există vreun sport la care ai fi fost campion mondial? (Daniela, 18 ani)
ARTAN: Nu sunt sportiv. Pot înota, muta boxe, monta aparatură rapid, dar nu cred că există sportul ăsta.
De unde vine versul: „Becule, stai aprins / Becule, noi te iubim”? (Zoly, 29 ani)
ARTAN: Eram tânăr, era o piesă dintr-un ciclu de protest din anii ’80. Atunci făceam politică prin artă.
Cum e văzută muzica românească în străinătate? (Rică, 29 ani)
ARTAN: Nu vorbesc de prestațiile mele, dar în corul Radiodifuziunii am cântat muzică cultă pe scene din Spania, Italia, Israel… Când vine vorba de muzică românească, afară e cunoscut mai degrabă Zamfir, Enescu, Taraful Haiducilor.
Ce vicii ai? (Lavinia, 19 ani)
ARTAN: Îmi rod unghiile.
Ai vreun artist cu care ți-ai dori să cânți? (Gabi, 33 ani)
ARTAN: Nu. N-aș cânta nici cu U2. Tocmai am plecat de la o trupă cu succes garantat. Nu vreau să cresc „la umbra nucilor bătrâni”.
Ești superstițios? (Erica, 17 ani)
ARTAN: Nu. Nu-mi pasă.
Ai cânta cu Holograf? (Flavius, 25 ani)
ARTAN: Dan Bittman n-a fost niciodată la Timpuri Noi. E greu de imaginat așa ceva. Suntem prieteni, ne respectăm, dar nu avem legătură muzicală.
Gătești? (Nicoleta, 27 ani)
ARTAN: Nu. Dar sunt „grătaragiu-șef” la petreceri. Asta da.
De ce s-a destrămat Timpuri Noi? (Leonard, 31 ani)
ARTAN: Am vrut să evoluez. Timpuri Noi ajunsese la un capăt artistic care nu mă mai reprezenta. Eu și Dan Iliescu aveam direcții foarte clare, dar din ce în ce mai diferite. Nu am vrut să renunțăm niciunul la ceea ce credem. A fost mai bine așa.
Interviu de: Timea Gyurka, apărut în revista Sunete, 2004
