Scorpions nu este genul de trupă care dispare prea mult din peisajul muzical. Mereu activi, cu turnee sau în studio, germanii revin constant în atenția fanilor.
La începutul anului 2007, celebra formație ne-a surprins cu un nou album, Humanity: Hour I. Interviul de mai jos a fost realizat în exclusivitate pentru revista SUNETE, chiar înainte de lansarea acestui material, într-un moment de tranziție și reflecție pentru trupă.
Am stat de vorbă cu chitaristul Matthias Jabs pentru a afla mai multe despre noul album, dar și despre istoria și identitatea Scorpions – o trupă care a marcat decisiv evoluția hard rockului european.
Matthias Jabs este chitaristul solo al trupei Scorpions încă din 1978. Stilul său tehnic, precis și totodată melodios a contribuit esențial la sunetul distinctiv al formației, marcând albume emblematice precum Lovedrive, Blackout sau Crazy World. Nu este doar un virtuoz al chitarei, ci și un membru cheie în direcția artistică a trupei, implicat activ în procesul de compoziție. Cu o carieră de aproape cinci decenii, Jabs rămâne una dintre figurile definitorii ale hard rockului internațional.
Humanity: Hour I este cel de-al 21-lea album din cariera voastră. Am remarcat cuvântul „humanity” în titlul albumului. Ce semnificație are pentru voi acest cuvânt?
Matthias Jabs: Înseamnă „umanitate” în primul rând. Așa cum se întâmplă cu multe trupe, devii mai responsabil odată cu trecerea timpului și începi să te gândești și la ceilalți. Știi cum era în anii ’80 – era nebunia cu fetele, mașinile, concertele mari, after party-uri… dar toate astea au dispărut demult. Scorpions a fost mereu preocupată și de latura socială a vieții. Trăim în prezent, urmărim știrile, deși nu suntem întotdeauna convinși că sunt adevărate, și ne întrebăm des dacă mergem pe drumul cel bun. Trebuie să ne autosesizăm, să realizăm că ne îndreptăm către o catastrofă, dacă nu suntem atenți.
Urma să te întreb ce aduce nou acest album, dar deja mi-ai răspuns parțial. Reformulez: ce altceva aduce acest album, în afară de această idee de responsabilizare?
Matthias Jabs: Este un album-concept, toate piesele au o temă comună și urmează o singură direcție. Asta ar fi o altă noutate importantă.
Aveți o istorie care mi-a luat câteva ore bune doar s-o parcurg în linii mari. Spune-mi, cum e să mai faci muzică, să compui după atâția ani?
Matthias Jabs: E foarte interesant. La început, nu te gândești prea mult la ceea ce faci. Ești tânăr, ai idei noi tot timpul, și cânți pur și simplu cum simți. Cam până la al treilea-patrulea album nu te preocupă prea tare ce urmează, nu-ți faci strategii. Dar când ai peste 30 de ani de experiență în spate, procesul creației devine mai interesant tocmai pentru că ai mai multe repere, mai mult din ce să alegi. Devii și mai conștient, chiar dacă uneori îți lipsește prospețimea.
Adică vă maturizați ca un vin bun…
Matthias Jabs: Ai putea spune și așa, doar că un vin nu scrie piese bune (râde). Când ești tânăr, te bucuri pentru fiecare idee care-ți vine. După 30 de ani, ai zeci, sute de idei – dar nu te mai surprind la fel. Ajungi să te surprinzi mai greu pe tine însuți. De aceea, ajută enorm să faci parte dintr-o trupă: ai colegi, ai producători, ai oameni cu care te consulți și faci schimb de idei. Și e important să fii atent și la ce spun ceilalți.
Acordați aceeași atenție și publicului?
Matthias Jabs: Întotdeauna! Când sunt în studio și lucrăm la un album, îmi imaginez ce-ar spune fanii dacă am fi pe scenă și am cânta piesa respectivă. E cea mai bună soluție să rămâi conectat la publicul tău, mai ales că, atunci când ești în studio, ești destul de izolat – doar tu, inginerii de sunet, producătorii… și atât. Reacția fanilor ne arată mereu ce ar trebui și ce nu ar trebui să facem.
Să ne întoarcem un pic la albumul nou. Aveți deja o piesă celebră, „Wind of Change”, pe care o știe toată lumea. Crezi că există vreo piesă pe noul album care ar putea avea același succes?
Matthias Jabs: „Wind of Change” este o excepție – o piesă frumoasă care a apărut într-un moment perfect. A avut succes uriaș, iar trupa a vândut milioane de albume. Dar industria muzicală s-a schimbat mult între timp, e mai greu acum să ai vânzări ca în anii ’90. În plus, acea piesă a venit într-un moment de tranziție politică, căderea Zidului Berlinului… contextul a ajutat mult. Totuși, ca să-ți răspund la întrebare, cred că piesa care dă titlul albumului, Humanity, are potențial să aibă succes, poate chiar mai mare decât Wind of Change.
Albumul vostru precedent, „Unbreakable”, a fost difuzat foarte puțin la radio și nu a intrat în topuri, deși mulți spun că este un album bun. Ce s-a întâmplat?
Matthias Jabs: Fanilor și criticilor le-a plăcut albumul. Problema a fost că nu am făcut niciun videoclip și nu am avut sprijin în difuzarea la radio. Mulți oameni nici măcar nu au știut că am lansat un album nou. Pentru o trupă cu un sound ca al nostru, e greu să ajungi pe posturile de radio, mai ales în Europa. În Statele Unite e ceva mai ușor, pentru că au mai multe posturi de rock. În Europa, însă, se difuzează în principal pop, muzică soft… e foarte greu pentru o trupă rock să fie băgată în seamă.
Va fi un album mai promovat? Nu va trebui să căutăm date pe net despre el?
Matthias Jabs: Da, cu siguranță va fi mai promovat. Suntem și noi mai conștienți de puterea internetului. Uite un exemplu: în martie am fost invitați la Bruxelles, la show-ul live Stars of Europe, unde am cântat piesa Humanity pentru prima oară. Chiar din seara aceea, înregistrarea a apărut pe YouTube. Mii de oameni au putut s-o asculte imediat.
Vorbind de YouTube, să știi că înainte de interviu am căutat și eu piese cu voi și am găsit un concert alături de trupa ungurească Omega. Ați făcut un cover după o piesă celebră de-a lor și ați intitulat-o „White Dove”. Spune-mi un pic cum ați ajuns la Omega.
Matthias Jabs: Trupa Omega a fost foarte populară în anii ’70 și a cântat de câteva ori și în Germania. La începutul anilor ’90 – nu mai știu exact, ’93 sau ’94 – au avut un concert aniversar și ne-au invitat și pe noi. Atunci am auzit piesa lor, care ne-a plăcut mult. În aceeași perioadă, ni s-a cerut să realizăm o piesă pentru o campanie umanitară, pentru a ajuta copiii din Rwanda. Am discutat cu Omega, le-am „împrumutat” melodia și am păstrat linia muzicală, dar am scris un text nou. Așa a apărut White Dove.
Pe YouTube există o secțiune unde utilizatorii comentează piesele. Acolo scria cineva despre „White Dove” că, de fapt, Omega v-a luat piesa, că originalul ar fi al vostru…
Matthias Jabs: Da, se întâmplă uneori astfel de confuzii. Un lucru asemănător s-a întâmplat și cu Van Halen, când au lansat You Really Got Me. După aceea, mulți credeau că The Kinks făcuseră un cover după Van Halen, când în realitate era chiar invers.
The Scorpions a fost de mai multe ori în România. Ce îți amintești despre concertele de aici?
Matthias Jabs: Îmi amintesc toate concertele, bineînțeles. Dar și o fostă vilă a lui Ceaușescu, situată pe un lac – acolo fusese amenajată cabina noastră. Era un sentiment ciudat, dar mi-a plăcut țara și sunt bucuros că s-au încheiat problemele voastre… mă refer la Ceaușescu.
S-au terminat acelea și au început altele…
Matthias Jabs: Așa e, viața nu e ușoară. Uite, asta îmi amintește de o poveste. Eram în America prin anii ’80 și am întâlnit doi fani români stabiliți acolo. Ne-au povestit că, în România, au stat câțiva ani în pușcărie pentru că fuseseră prinși cu o casetă cu Scorpions. Și părea o poveste adevărată…
Citind despre voi, am văzut că James Hetfield de la Metallica este un mare fan al Scorpions. Spune-mi, ce trupe sau artiști îți plac ție? Cine te-a influențat de-a lungul timpului?
Matthias Jabs: Îmi place Led Zeppelin, chiar dacă trupa nu mai există în formula care i-a consacrat. Ne-au influențat mult. Îmi mai place AC/DC – de fapt, este trupa mea preferată. Metallica sunt buni și ei, Van Halen mi-au plăcut la începuturile lor. Sunt mulți, dar pentru mine, ca și chitarist, cel mai important rămâne Jimi Hendrix – el m-a influențat cel mai mult.
Și dintre trupele mai noi, cine ți-a atras atenția în ultimii ani?
Matthias Jabs: Să fiu sincer, în ultima vreme nu prea am ascultat muzică. Am lucrat intens la album și am decis să nu ascult deloc piesele altora, ca să nu mă las influențat. Dar îmi plac foarte mult Nickelback, 3 Doors Down, The Smashing Pumpkins, Red Hot Chili Peppers – deși nu e chiar o trupă nouă.
Apropo, Billy Corgan de la Smashing Pumpkins, care cred că e cel mai mare fan Scorpions pe care l-am întâlnit vreodată, apare pe noul nostru album, pe piesa The Cross.
Te întreb și despre trupele foarte noi, care apar într-un ritm tot mai rapid…
Matthias Jabs: Așa e – apar și dispar foarte multe trupe. Nu poți să-i judeci doar după un singur album. Trebuie să vezi ce fac și cu următorul. Green Day, de exemplu, au rezistat în timp și s-au reinventat constant. Nu știi niciodată ce urmează să facă. Despre alții, nu știu ce să spun… poate vor rezista, poate nu.
În anii ’70 ați cucerit Japonia, apoi Marea Britanie și Statele Unite. Ați avut succes pe toate continentele. Cum ați reușit, voi, o trupă germană, să pătrundeți în atâtea culturi diferite?
Matthias Jabs: Cred că totul s-a datorat voinței și determinării noastre. Ne-am dorit cu adevărat să reușim, să cântăm în întreaga lume și să ne lăsăm influențați de muzica anglo-saxonă. Muzica noastră este foarte internațională, iar faptul că am cântat dintotdeauna în limba engleză ne-a ajutat enorm.
Îmi amintesc o întâmplare amuzantă. Ne întorceam din al doilea nostru turneu în Japonia, prin 1979, și am primit o ofertă să cântăm și în Bangkok. Am acceptat, bineînțeles. Am avut două spectacole cu casa închisă, iar publicul era pur și simplu înnebunit după noi. Țin minte că mergeam cu mașina, am lăsat geamul jos, iar un om care trecea călare pe un elefant m-a salutat: „Hello, Matthias!” De pe un elefant, îți dai seama… o experiență bizară, dar foarte plăcută.
Și acum o întrebare stereotip, dar simpatică: care album Scorpions l-ai trimite în spațiu?
Matthias Jabs: Pe cel nou, cu siguranță. Mai ales din cauza mesajului.
Și dacă ar trebui să călătorești mai mult timp, ce album ai lua cu tine?
Matthias Jabs: Electric Ladyland, de Jimi Hendrix. Fără îndoială.
Interviu din arhiva Sunete (mai 2007) realizat de Gyurka Timea
