Berti Barbera este un muzician, vocalist și multi-instrumentist român, cunoscut pentru versatilitatea sa și influențele diverse din jazz, blues, rock și world music.
„10 pentru unul dintre discurile cu care să-mi exprim mai mult emoțiile decât gusturile. Acest set de zece piese reprezintă o formă de a descrie genurile mele preferate, cu excepția jazz-ului. Toate înseamnă ceva legat de mine dar mai ales de limbajul în care au fost scrise.” Berti Barbera
1. Rush – Tom Sawyer
Pentru că e piesa mea preferată din toată muzica rock. Începutul, pulsația, riff-ul, textul, accentele prog, toate duc la o explozie care mă face să sar de fiecare dată când o aud. Are absolut tot.
2. Joni Mitchell – Both Sides Now
Pentru că îți arată într-un cântec cam toate dimensiunile într-o perspectivă care te scutește de multe lecturi filosofice. Nimeni nu te putea încuraja mai delicat să privești din mai multe laturi pentru a cunoaște.
3. Frank Zappa – Peaches En Regalia
E cea mai scurtă descriere a muzicii lui Zappa. Fluent și accesibil, printr-o temă aproape burlescă dar suficient de complexă pentru a oferi o mostră de muzică din a doua jumătate a secolului XX. Virtuozitatea și umorul mă fascinează din prima.
4. Serghei Rachmaninov – Preludiu nr.2, op3 în do diez minor
Dincolo de Bach, e piesa care leagă emoțional, inseprabil, omul și pianul, transmițând fiori, în spațialitatea perfectă pe care o poate avea o linie melodică susținută armonic. Îmi simt și acum respirația grea când o ascult.
5. Beatles – Blackbird
Am vreo cinci piese preferate de la ei, dar ”Blackbird” are ceva ce nu au celelalte iar asta o simt mai ales când o cânt.
6. Genesis – Firth of fifth
Zece minute de frumusețe muzicală, cu text inteligent, pasaje specifice rock-ului progresiv, intercalate de sublim melodic. Pianul, chitara, vocea, ritmul, ne pot apropia de sofisticarea muzicală fără pretenții supraestimate. Muzica clasică și rock-ul ne arată aici că orice ierarhizare muzicală e artificială și nedreaptă.
7. George Enescu – Rapsodia Română no.1, op.11
Pentru că descrie România care-mi place, cu bogăție melodică și geniu componistic. E cea mai frumoasă carte de vizită cu care putem merge oriunde, semnată de cel mai mare muzician român din toate timpurile.
8. Antonio Carlos Jobim – Aguas de Marco
Evocarea prin două note care se dezvoltă și se alintă reciproc pe un aranjament ideal pentru a descrie un gen muzical și o perioadă de viață bună a Braziliei. Bossa nova reunește specificul brazilian cu jazz-ul ajuns acolo pe calea undelor radio. Și nimeni nu a descris această unică asociere mai frumos decât Tom Jobim.
9. Peter Gabriel – Solsbury Hill
Declarația unui om total dedicat artei, onest cu prorpia-i condiție și vizionar în exprimare. E un cântec despre curajul de fi pregătit să renunți la ceea ce ai pentru ceva ce ai putea avea, la ceea ce ești pentru ceea ce ai putea fi. Detașarea lasă loc noutății, ne ține pregătiți pentru schimbare. E unul din motivele pentru care iubesc această piesă.
10. Leonard Cohen – Tower of song
„I was born like this, I had no choice/I was born with the gift of a golden voice.” Aș citi non stop poezia lui Cohen. Iar când vine vorba de chintesența artei de a scrie un cântec, citesc și ascult piesa asta. Greu, foarte greu de ales din atâta frumusețe.
Ascultă 10 pentru un disc -Berti Barbera și pe Spotify