Revista Sunete a fost dintotdeauna fan și susținător al trupei Aria Urbană din Brașov, poate și din mândrie locală, dar mai ales fascinați de sound și mesaj. Așadar, ne leagă ceva de un festival pe care toată suflarea underground îl știa la un moment dat drept unul dintre reperele muzicii electronice din România, alături de deja consacratele Delahoya, TMBase și 48H.
Discutăm în acest articol/interviu cu și despre Summer Break Festival, care își face simțită prezența printr-un vinil unde, hai că ați ghicit deja, regăsim și o piesă Aria Urbană (live la festival). Bam!
Doamnelor și domnilor, îl introducem în scenă pe arhitectul din spatele festivalului și totodată pe cel care aduce în boxe un vinil foarte fresh: Cristian Gheorghiu aka Hazee.
Cum a luat naștere Summer Break și care a fost filosofia din spatele festivalului?
A fost o urmare firească a evoluției Skunk Predatorz, care în 2005 celebra 5 ani de organizat party-uri. A fost fratele mai mic, dacă vrei, al evenimentelor 48H (organizate de AnonimTM în primăvară) și TMBase (care se ținea toamna), care și-a găsit locul la începutul verii, după terminarea sesiunii la facultăți și a BAC-ului la licee. De acolo și numele de Summer Break (Festival), care inițial a fost numele unui party făcut de noi și 4Elemente în 2004 într-un club din Deva.
Ideea festivalului era să unească artiști din scena locală, să aibă pe lângă DJ sets și trupe live și să aducă artiști străini underground a căror muzică o mixam. Dacă la prima ediție am avut și câteva trupe mai rock, am decis ca la următoarele să ne concentrăm doar pe bass music (drum and bass, breakbeat, dubstep, UKG etc.), hip hop și reggae/dub. Pe lângă muzică, am introdus și elemente de cultură urbană: proiecții, un graffiti showcase realizat de artiști preselectați, un concurs de skate și role, iar mai târziu chiar un perete de cățărat și un mini-cinema.
Motto-ul pe care l-am găsit a fost „Cultură prin divertisment”.
Voiam să creăm un spațiu creativ, unde oamenii să danseze, să se relaxeze, să interacționeze și unde toate elementele, începând cu muzica, să se combine într-o experiență socială și media.
Cum vezi peisajul festivalier actual, spre deosebire de atunci?
Foarte consumerist, aliniat cu cel extern la line-up-uri, prea controlat și prea standardizat. Sunt și lucruri pozitive, cum ar fi faptul că acum există bugete pentru un singur artist cât aveam noi pentru tot festivalul de trei zile sau că poți vedea la un festival 20 de artiști valoroși într-o singură zi. Privit din afară, pare o franciză cu aceleași produse în fiecare „magazin”, cu variații locale, gen McMici.
Pe de altă parte, aș vrea să subliniez dezacordul major între felul în care un festivalier încă e abordat și privit în România, adică semi-suspect și chiar hărțuit de „organe”, față de situația din orice țară mai civilizată. Suntem în 2025 și Polițist, adjectiv e încă penibil de actual. În plus, există o sărăcie culturală și materială care lasă oamenilor doar alternativa între festivaluri mari și „zilele orașului” sau alte evenimente generice și gratuite. Între ele, doar nișe. Poate îmi lipsește informația, dar cam asta e percepția mea din ce văd online și aud de la prieteni care mai sunt activi.
Ceea ce făceam noi în 2005 era 100% DIY, improvizat și pe de altă parte absolut liber de orice „ideologie” sau influență externă, în afară de inspirația TMBase, Sziget și a unor goa raves din Bulgaria. Nu ne-a spus nimeni pe cine să chemăm sau ce să promovăm. Am răspuns unei cereri care exista datorită mișcării din care făceam parte. Publicul nu avea alternative, nici luxul de acum al hiper-accesului și suprastimulării. În momentul acela am deschis un drum încercând să susținem și să impulsionăm scena locală.
Summer Break Festival a făcut pionierat și a setat standarde prin mai multe concepte: labelul hdmusic.ro (și apoi Cimilituri Discuri), mai târziu Urban Vision cu artă urbană și biciclete. Am fost și am rămas selectivi și fideli unor convingeri și principii care și-au dovedit universalitatea în timp.
Care au fost cele mai mari provocări și ce a dus la întreruperea festivalului?
Logistica și infrastructura au fost mereu o provocare, pentru că nicio locație nu era pregătită adecvat și trebuia compensat cu elemente suplimentare pe cheltuiala noastră (ex. garduri de protecție). Transportul artiștilor de la diverse aeroporturi, cazările, echipa tehnică, supravegherea – toate au necesitat resurse mari. La prima ediție am comandat brățări din Canada, pentru că erau cele mai accesibile, iar mulți artiști și-au adus elemente de backline. Platanele au fost de împrumut, iar UFO ne-a dat CDJ-uri (atunci o noutate, am avut CDJ 100s, niște dinozauri).
Finanțarea a fost o provocare constantă și a contribuit decisiv la oprirea festivalului, la fel ca lipsa unei locații stabile. Eu am ieșit din organizare după 2009, iar ulterior festivalul s-a orientat mai mult spre urban art și biking, sub gestiunea lui TreiPic, care a decis în 2011 să-l oprească din lipsa de public și din cauza costurilor mari. TMBase s-a oprit și el în 2010, din motive similare. A fost o perioadă de cotitură, după care au apărut festivalurile de acum.
De ce un vinil aniversar? Cum ai făcut selecția pieselor?
În 2023 un promoter din Sibiu a făcut un eveniment cu același nume și un line-up asemănător cu al nostru (dar cu buget mai mare). I-am contactat să își schimbe numele, iar atunci ne-am gândit că, dacă nu vom face un eveniment aniversar în 2025, am putea scoate măcar un disc cu piese produse între 2005 și 2010 de artiști care au fost la festival.
Am săpat prin arhive și am găsit o înregistrare live din 2005 cu o piesă de la Aria Urbană. Mi-aș fi dorit să includ și Brigada Artistică Urbană și P-Nal, dar nu am găsit ceva potrivit. Piesa lui TRG am descoperit-o într-o arhivă cu piese neapărute, noroc că o salvase și el de pe un minidisc într-o versiune masterizabilă. Cosmin a însemnat mult pentru festival, unde a mixat încă de la prima ediție.
Piesele de la Mesmer și Grimelock apăruseră digital pe prima compilație Summer Breakers din 2009 și mereu am sperat să le văd pe vinil. Acum s-a împlinit. Radio Space Pop și Phla, doi deveni din generații diferite, sunt foarte creativi și mă bucur că i-am putut include. Iar K-lu, A.Skillzul nostru hunedorean mutat la Timișoara, s-a potrivit perfect pe compilație. Poate ar trebui să scoatem și volumul doi, doar cu piese drum and bass, ca să fim fideli rețetei… cine știe. Până una-alta, vreau să le mulțumesc tuturor artiștilor care apar pe compilație și tuturor celor care au fost și rămân summer breakeri!
Cumpără vinilul Summer Breakers de aici.
Ce urmează?
Nici noi nu știm încă, dar suntem optimiști. Cert e că nu am dispărut și că suntem activi, chiar dacă altfel. Aviz celor care n-au inspirație să-și denumească evenimentele. Idei sunt, oameni sunt, rămâne de văzut ce se va concretiza. Dacă vindem toate discurile, e foarte posibil să mai scoatem și altele.
