Aria Urbană a fost o trupă din Brașov, cunoscută pentru stilul său electro și trip-hop. De-a lungul carierei, au lansat două albume: „Urbanofonica” (2008) și „Existări” (2015).
Trupa s-a remarcat prin numeroase concerte live, dar și prin apariții în emisiuni de televiziune, precum „Garantat 100%” de pe TVR1, unde au oferit momente muzicale apreciate de public.
În prezent, Aria Urbană nu mai activează, însă moștenirea lor muzicală rămâne relevantă. Albumul lor de debut, „Urbanofonica”, a fost realizat în parteneriat cu Sunete prin proiectul „Fabrica de Muzică” și distribuit împreună cu revista. Pentru a marca acest eveniment, în anul 2008 am realizat un interviu cu membrii trupei.
Prezentați-vă! Cum vă cheamă și ce rol aveți în trupă?
Dermon: Producător – compozitor, sună cam pretențios dar cam ăsta ar fi rolul meu – programming și ceva vechituri.
Toni: Voce, versuri, interpretare (și drâmbă) – vocal.
Dani: Chitară bass și programming.
Marius: Chitară.
De șase ani pregătiți Revoluția Spirituală? Asta a fost și piesa de debut…?
Au fost patru piese pe care le-am lansat de-odată, dar asta a prins cel mai mult. „Revoluția Spirituală” a devenit un fel de imn. Revoluția continuă – e un proces în desfășurare, nu rămâne la stadiul de proiect. Cu ajutorul vostru, „Fabrica de Muzică” se concretizează, imortalizează, e un pas concret, un moment fericit în care lucrurile încep să prindă un contur cât mai vizibil. „Evoluția Spirituală” survine revoluției.
Cum vedeți voi „Revoluția Spirituală” în România?
Toni: Oamenii să-și manifeste existența pozitiv, prin creativitate… așa văd… așa spun și în texte! Adică are o altă raportare la societate, la cei de lângă tine, la lucrul cu care te ocupi… Este o reașezare spirituală față de tine și de cei din jur.
Dermon: Da, pentru că societatea din România a evoluat într-o direcție foarte suspectă. Toată lumea este bolnavă acum de consumatorism și mercantilism. Practic, sunt singurele repere care ne mai ghidează. Lumea muncește ca turbată, să-și cumpere „treburi” ca să i le arate vecinului. Nimeni nu mai produce nimic, nu mai creează, nu mai există oameni autentici. Lumea vine distrusă de la muncă, se așază la televizor și stă lobotomizată, așteaptă ziua următoare, să se ducă la muncă, să se întoarcă, să se uite la televizor… Asta-i tot ciclul, nimeni nu mai evadează.
„Revoluția spirituală” e o instigare la ieșirea din banalitatea asta…
Toni: Condamnăm kitsch-ul ridicat la rang de artă.
De unde Aria Urbană?
Aria Urbană are dublu sens. Aria ca suprafață, aria ca operă. Spațiul urban cuprinde și dimensiunea spirituală.
Care este scopul trupei?
Dermon: Prin ceea ce facem încercăm să transmitem că muzica trebuie să fie ascultată cu discernământ. Cântăm pentru că ne face plăcere… În primul rând, facem muzică pentru noi.
Toni: Vrem ca publicul să vibreze la ce le spunem, la ce cântăm, la ce le dăm, pentru că le dăm cu dragă inimă. Eu am un scop clar – ceea ce spun aș vrea să fie ascultat cu atenție, să nu intre în ghearele ignorării. Dacă publicul are o tresărire, e un scop atins.
Ce înseamnă Urban și „Cultură Urbană” pentru voi?
Tot ce se întâmplă din punct de vedere cultural într-un oraș.
Și, totuși, aveți și ceva influențe etno…
Toni: Absolut. Fără de care nu se poate. Acolo este seva… rădăcinile… Cântăm în română și vrem să cântăm și în afara țării tot în română. Suntem încurajați și de prietenii din afară să cântăm în alte țări. Și știm cum vom transmite mesajele: vom avea proiecții, cu textele traduse, subtitrate… Eu nu pot fi altfel decât în română. Exotismul limbii române nu mă lasă să fiu așa creativ în altă limbă.
Cum vedeți publicul din România?
Toni: Inhibat. Sunt convins de capacitățile lor și, totuși, îi văd inhibați… Și nu-i condamn pentru asta… Și eu sunt inhibat la rândul meu de anumite lucruri…
Dermon: Există un procent care are cultura muzicală necesară, dar este foarte dezorientat. Ceea ce primește nu-l ajută să își creeze o bază muzicală cât de cât coerentă, măcar să aibă niște repere. Cu ce primești de la radio și TV n-ai cum să te hrănești… Astea nu sunt repere culturale!
Definiți stilul Aria Urbană.
Dermon: Nu putem defini stilul nostru. Nu suntem exponenți ai muzicii electro. Chiar ne-am îndepărtat puțin de curent. Suntem undeva între muzica alternativă și muzica electronică. Suntem fusion. Avem un vector comun, dar nu ni-l impunem. Ne și cenzurăm, dar suma celor patru instrumente ajunge la un final fericit. Practic, piesele ies așa cum evoluează ele… un proces creativ sincer, în care fiecare contribuie cu 25% la rezultatul final.
Ce părere aveți de piața muzicală din România?
Dermon: Nu există. Și îți spun și de ce. Există un procent destul de mic de public educat, nu prea există bani pentru cultură. Cum să dai bani pe CD-uri când tu n-ai cu ce să-ți plătești întreținerea? Nu există case de producție și producători muzicali în adevăratul sens al cuvântului. Casele de producție încearcă să dea tonuri. Au creat un băiat care cântă „manga pop”, un fel de „Frankenstein” al muzicii. Poate iese și „emo pop”. Fac muzică de vară. Publicul, o fi el needucat, dar nu poate fi prostit la nesfârșit. Continuăm revoluția și este nevoie de ea. E o reașezare firească, ce se desfășoară natural.
Se deschide drumul pentru Aria Urbană cu Urbanofonica?
Dani: Da, cu siguranță. Suntem cu un pas mai aproape de ce ne-am propus. Se deschide spre următorul album, pentru că o parte din piese nu au intrat pe acest material din diverse considerente, unele de natură tehnică. Sunt și piese noi, o doză de vechi cu o cromatică nouă. Dar au mai rămas destule.
Piesele vechi care au intrat au fost reorchestrate?
Dani: Da. Este o diferență de sound.
„Revoluția spirituală”, de exemplu, este revitalizată. I-am dat un sunet mai organic, datorită tobelor clasice și chitării. În cinci ani am avut timp să reconturăm sound-ul, așa că și piesele mai vechi și mai cunoscute sunt schimbate. În primul rând prin intervenția chitării și prin interpretare, dar mai ales prin calitatea sunetului.
Ce înseamnă „Urbanofonica”?
Toni: Păi, fă legătura cu cuvântul „simfonică”. E un joc de cuvinte pe care ni l-am imaginat la un moment dat. Nu este neapărat o simfonie urbană, e o fină asociere. „Simfonia” este un termen pretențios, care și îngrădește. Sunetul urban se transformă în simfonie într-un mod nepretențios. E o compoziție amplă și, în ideea asta, aduce spre simfonie.
Dermon: E un fel de muzică a orașului.
Toată muzica pe care o ascultăm noi converge în proiectul nostru, trecând prin niște filtre de influențe. Fiecare își aduce aportul personal. E o chestie care vine de departe și se focalizează intr-un punct. Cam tot ceea ce am simțit noi, filtrat prin muzica ce ne-a influențat în materie de urban, e concentrat în albumul ăsta.
Cu cine ați colaborat pentru înregistrarea acestui album?
Dermon: Jay pe o piesă, Crețu de la FusionCore la tobe pe două, DJ Wiz și cu Vali la tabla pe o piesă. „Tabla” vine din arabă – „tabl”, și indienii au transformat cuvântul în „tabla”. Este poate singurul percuționist care interpretează la tabla din țară. El a interpretat pe „Atacul metaforei”.
Toni: E un lucru foarte tare cum s-a petrecut, atât de neașteptat, cu emoții până în ultimul minut. Am ajuns la el acasă încercând să ajung în altă parte. Căutam ceva… am găsit și ce căutam. Și pe el. Acum două zile, când voiam să tragem percuția, am avut un gând, o străfulgerare cu capacități premonitorii. Astăzi l-am convins să înregistreze cu noi.
Dani: De cinci ani facem albumul și în ultima zi venim cu idei noi…
Cum vedeți acest album acum, înainte să fie gata?
Dermon: Am așteptări foarte mari de la acest album. Va ieși super mișto. A mers foarte bine partea de înregistrări. A mers ceas. Fiind condițiile foarte bune, ești relaxat. Inginerul de sunet e un tip extraordinar. E genul de studio în care vii și tragi. Trebuie să știi exact ce vrei să vii cu temele făcute. Am ajuns la concluzia că mai binele e dușmanul binelui. Am tras de multe ori dintr-o bucată. Studioul este la un standard înalt de calitate și sună incredibil. Abia aștept să avem albumul gata.
De ce-ar cumpăra lumea albumul?
Este un sound pe care nu mai cântă nimeni în România. Ce a ascultat lumea pe net nu are nici o legătură cu ce am făcut acum. Este genul de album pe care merită să-l asculți tare. Este de așa natură încât îl vei simți mult mai bine dacă îl dai tare. Deci, fără boxe de calculator sau căști. Tare și bine. Dar totuși, nu e un album de club. Măcar ca sound, albumul merită ascultat, chiar dacă se cunosc unele piese.
Ignorance is bliss? Cum vedeți voi filosofia expresiei?
Toni: Ignorance is bliss… Am explicat foarte bine în „Flori carnivore”, care este o piesă răspuns a unei piese mai vechi numită „Ignorance is bliss”, dar pe album intră doar „Flori carnivore”.
Dermon: Filosofia expresiei… În momentul respectiv am considerat că sunt fericiți cei ce știu mai puțin. Am avut momente în care mi-am dorit să știu mai puțin și să fiu pur și simplu mulțumit cu ceea ce am. Nu e neapărat o soluție. E o sabie cu două tăișuri. Am avut doar un moment. Ignoranța nu e fericire, deși poate părea uneori. Este o abordare prea simplistă.
Toni: „A fi sărac cu duhul, nu confirmă ignoranța/Paradoxal, chiar statutul trezește speranța/ Și-anume, dacă ne golim de propriul sine/ Omniprezentul Creator a tot ce-i bine/ Găsește loc în noi și stă…atunci când revine.”
Text preluat din revista Sunete, iulie-august 2008
Sursa foto: www.facebook.com/aria.urbana
