Claro Que No este un proiect alt-rock lansat în 2024 ce s-a remarcat rapid prin combinația lor de dance-rock cu accente electronice și R&B, un sound energic ce amintește de Queens of the Stone Age, Muse sau Royal Blood.
Au lansat EP-ul de debut We Couldn’t Settle On One în martie 2025 iar în noiembrie au revenit în atenția publicului cu un nou single, Doorstep of a Broken Heart.
Rugat să ne ofere o scurtă descriere, Andrey Baydin ne-a mărturisit că s-a mutat din Rusia în România ca să cânte la chitară în condiții meteorologice mai favorabile.
În următorii ani și-a tot căutat prieteni, dar după zeci de proiecte muzicale a devenit evident că trebuie să se împace cu opțiunile disponibile, precum Dany Serrano și Andrei Ilie. Cu ei au format și trupa Claro Que No, cu care intenționează să cucerească cele mai scumpe plaje din Mamaia si Burgas – vedem dacă și reușește.
În cele ce urmează, vom vedea care sunt cele 10 piese pe care Andrey le-ar pune pe un disc.
Ain’t Got No, I Got Life – Nina Simone
Cred că Nina Simone este cel mai periculos autor de piese. Și piesa asta în particular ar putea sa fie steagul omenirii atunci când eventual colonizăm o altă planetă.
Ben Howard – Fear
Ben Howard este un autor și aranjor incredibil de delicat cu capacitatea incomparabilă de a transmite emoție foarte precis prin niște detalii foarte mici. Si pe lângă asta, este și un chitarist foarte inventiv. Iar subiectul piesei devine din ce în ce mai important în fiecare zi.
Hermanos Gutierrez – El Mar
În general muzica instrumentală mi se pare ceva incredibil de nobil – în multe cazuri mi-e foarte greu să îmi imaginez ce ar putea să fie spus ca mesajul să nu devină mai banal. Și capacitatea lor de a transmite stări prin niște instrumente foarte simple este incredibilă.
Danny Gatton – Harlem Nocturne
Dacă tot suntem la chitariști foarte expresivi, Danny Gatton pe parte asta a oceanului nu primește foarte multă atenție. Și ar merita.
Jeff Beck – Nadia
Toate cele 10 piese din această listă ar putea să fie Jeff Beck. Pentru mine capacitatea lui de expresie, abilitatea la instrument, creativitatea, și în primul și în primul rând complexitatea lui emoțională ca om, îl fac chitaristul meu preferat.
Igorrr – Nervous Waltz
Nu ascult neapărat foarte mult metal în ultima vreme, dar studiile absolut schizofrenice ale lui Igorrr sunt un delight adevărat pentru toată familia.
IDLES – Dancer
Descoperire relativ recentă și probabil trupa mea preferată din ultimii ani. Aranjamentele, atitudinea, și “my focus is on coco butter running down ya neck… and the sweat!”. E greu să nu îi iubești.
Bill Frisell – A Hard Rain’s A-Gonna Fall (solo)
Exista pe YouTube această bucată de timp în care Bill Frisell cântă singur o piesă de-a lui Bob Dylan la chitară. Nu sună deloc special, dar este cea mai specială bucată de timp de fiecare dată când o trăiesc. Dacă aș reuși să văd lumea la fel de profund ca el, și să se și audă…
Prince – Another Lonely Christmas
Probabil Cream este piesa mea preferata a lui Prince, dacă e sa aleg una, dar aici virtuozitatea și curajul cu care el abordează dinamica și dezvoltarea piesei mi-au deschis ochii. Noțiunile mele despre ce “are sens” și ce nu într-o piesa au fost influențate mult de această piesă.
BB King – Guess Who
Nu știu ce mai poate fi adăugat despre BB King, dar piesa asta este mai puțin cunoscută și nu este asemănătoare cu un standard de blues. Dar este un potențial prieten foarte bun.