E spectaculos ce minuni poate face internetul modern! Interviu cu Nicu Mihai, artistul care a „desenat” proiectul muzical You Arrive
Proiectul alt-rock românesc You Arrive a lansat recent un nou single, intitulat „One Entire Perfect Day”, o piesă care debordează de energie și de o maturitate ce nu trădează vârsta și experiența în industrie a artistului din spatele său.
Nicu Mihai, pe numele lui, este nu doar un muzician talentat, ci și un fin cunoscător al mecanismelor industriei muzicale moderne, segment al vieții artistice aflat deja sub asaltul inteligenței artificiale. Nicu Mihai și proiectul său nu se aliniază acestui trend, ci se luptă să ofere publicului conținut original și mai ales uman, plin de sentiment și de pasiune. Și reușește.
Mai mult, el promite să trateze fiecare piesă cu „iubire individuală”, adică videoclip, spațiu în care își folosește creativitatea pentru a furniza algoritmilor din online un artwork realizat cu mâna lui, la propriu.
Care este „motorul” tău în lumea muzicii? Este pasiune pură sau și altceva? Când ai început să faci muzică?
Pentru mine e clar pasiune. Cu siguranță, muzica independentă în România nu poate fi transformată ușor în business și nu e nicidecum rentabilă. Scopul a fost întotdeauna să ajungă mesajele mele la oameni.
Am început să fac muzică acum vreo opt ani, când arta mea principală, desenul, devenise insuficientă pentru a transmite ce îmi doream eu. E o categorie interesantă de sentimente pe care nu le pot scoate la suprafață decât prin muzică.
Cum ți-ai construit baza de fani și unde ești după cinci ani în muzică, în special cu acest proiect?
M-am bazat inițial pe oamenii care mă știau de pe internet, de pe YouTube sau alte platforme sociale. E grea o tranziție de tipul ăsta, de la un canal care făcea desene și animații la un întreg proiect muzical. Cu toate astea, a fost bine primit de lume, s-a simțit ca o expansiune a ceea ce făceam deja. Momentan mă bazez pe paginile de socializare pentru a ajunge la oameni. E spectaculos ce minuni poate face internetul modern! Proiectul a crescut lent, dar sigur, în ultimii cinci ani.
Engleză, română sau ambele? Care e varianta corectă pentru a atrage o audiență mai numeroasă?
Cred că e important să spui oamenilor o poveste. „Hei, am făcut piesa asta, mergeți să o ascultați” nu mai funcționează de mult timp. Oamenii vor o amprentă personală, vor povestea din spate, vor să știe detalii. Depinde doar cât de mult te pricepi să transpui asta în conținut. Cu siguranță nu sunt cel mai bun la asta, dar tocmai stângăciile și greșelile care apar pe parcurs fac proiectul să fie organic și uman, într-o lume dominată de piese perfecte, corectate la maximum, mai nou chiar produse sau generate cu inteligența artificială.
Ce ne poți dezvălui despre noul EP? Ne poți spune când va fi lansat, câte piese va avea, ce stil abordează, câte single-uri vei promova și câte videoclipuri vor fi lansate?
EP-ul se numește „Perfect Days” și e planificat să aibă șase piese, printre care și „One Entire Perfect Day”. Am cules piese din mai multe perioade ale vieții; unele sunt scrise acum opt ani, când abia descopeream producția muzicală, altele sunt scrise anul trecut. E menit să transmită ideea de „uite unde eram, uite unde sunt acum”.
Urmează alte câteva single-uri, iar lansarea EP-ului, cu puțin noroc, va avea loc la începutul lui 2026. Pe parcurs, sper ca fiecare piesă să aibă parte de iubire individuală sub formă de clip muzical.
Vorbește-ne despre procesul de producție. Spune-ne despre pregătirea ta muzicală, pasiunea de a face muzică și, desigur, voința care te mână către noi orizonturi.
Producția, mixul și masterul sunt făcute de mine. Piesa („One Entire Perfect Day”) a început ca o joacă, dintr-un riff prost și un track de tobe midi. N-am nicio pregătire muzicală. Tot ce știu am învățat de pe internet sau prin încercări eșuate. Nu știu prea multă teorie muzicală, dar aud în cap unele lucruri care știu că ar suna bine.
E greu de explicat, dar știam că piesa are nevoie de vioară. Așa că am scris o parte de vioară și l-am rugat pe Ștefan să mă ajute cu înregistrarea. Aici a intervenit și el cu unele armonii care nu erau în plan, dar care au completat totul perfect. La un moment dat, piesa suna ca o producție de muzică electronică, foarte robotizată, așa că l-am adus pe Radu la tobe și l-am lăsat să arunce niște „floricele” oriunde a simțit nevoia. Avea nevoie de atingerea aia umană, iar direcția în care a dus el piesa a fost cireașa de pe tort.
Mă străduiesc mereu să-mi depășesc limitele și îmi doresc să experimentez mai mult cu sunetul, dar și cu imaginile. Piesa asta a fost un mare pas înainte. E prima piesă a mea în care fiecare element e înregistrat pe bune, cu microfoane. Inclusiv clipul muzical e cât se poate de personal și DIY. Nu am folosit efecte sau filtre.
Textul care „flicker-ează” pe ecran e făcut din poze cu scrisul meu de mână, efectul de TV vechi e o filmare reală cu un televizor CRT, iar tranzițiile de lumină sunt filmate tot de mine pe un fundal negru, cu o sticlă și lumină de la telefon. Chiar și coperta albumului e făcută din imagini fotografiate. Fundalul galben e o foaie de hârtie colorată, mototolită, iar partea dreaptă a copertei e o poză cu o bucată de plastic mat.
