Ce plăcere să reascult ”Queen II”, cu mai puține hituri dar consistent, inspirat, ”heavy”.
Text de Berti Barbera
Contează mai puțin ”farmecul” originalului dacă un remix sună mai bine și revitalizează muzica, mai ales că remixul nu e făcut de vreun DJ în pauza de masă, ci de de ingineri și arhivari de cursă lungă: Justin Shirley-Smith, Joshua J. McRae și Kris Frederiksen. După ce au oferit un tratament premium primului album, iată cum putem redescoperi un trupă-geniu înainte de explozia de popularitate.
Pentru cei care preferă alte formate, noul mix este disponibil și pe vinil (atât clasic, negru, cât și picture disc), casetă sau ediții CD mai compacte.
Cutia cea mare include și o ediție specială pe 2 LP-uri a albumului — un disc negru și unul alb, evocând separația conceptuală originală — precum și o carte consistentă de 112 pagini, plină de note, interviuri (noi și de arhivă), fotografii rare și alte artefacte pentru colecționari. În plus, patru portrete artistice, câte unul pentru fiecare membru al trupei, inspirate din celebra fotografie de pe coperta originală. Ca un semn al adaptării la prezent, albumul este disponibil și într-un mix Dolby Atmos pe platformele de streaming.
Din punct de vedere muzical, Queen II marchează o etapă de maturizare și rafinare.
Realizat din nou alături de producătorul Roy Thomas Baker (de data aceasta secondat, pe alocuri, de Robin Geoffrey Cable), albumul dezvoltă direcția de rock progresiv cu accente metalice începută pe debut. Sunetul devine mai dens și mai bine conturat, în special prin chitara inconfundabilă a lui Brian May, susținută de o secțiune ritmică solidă — John Deacon și Roger Taylor — și de armoniile vocale elaborate ale lui Freddie Mercury.
Structura albumului rămâne una dintre trăsăturile sale definitorii: prima jumătate, așa-numita „parte albă”, este dominată de compozițiile lui May, incluzând piese precum „Father to Son” sau „White Queen (As It Began)”. În contrast, „partea neagră” — mai întunecată, mai teatrală — aduce lirica fantastică a lui Mercury, cu momente memorabile precum „Ogre Battle” sau finalul grandios „Seven Seas of Rhye”. Această din urmă piesă, schițată inițial ca instrumentală pe albumul de debut, devine aici o compoziție completă, dominată de pian, care cucerește publicul britanic și marchează primul mare succes al trupei în topuri. Al doilea, de fapt, după ”Now I’m Here”.
Nici componenta vizuală nu este de neglijat: coperta albumului, realizată de fotograful Mick Rock, a devenit iconică, iar estetica sa a fost reluată ulterior în videoclipul piesei „Bohemian Rhapsody”, contribuind la definirea imaginii trupei în anii următori.
Materialele bonus din acest nou set — disponibile și într-o variantă mai restrânsă pe 2 CD-uri — oferă o incursiune fascinantă în culisele creației.
Ascultătorii pot descoperi variante alternative și demo-uri pentru fiecare piesă, dar și rarități precum „Not for Sale (Polar Bear)”, provenită din perioada formației Smile, precursorul lui Queen. De asemenea, este inclus un nou mix pentru B-side-ul „See What a Fool I’ve Been”.
Discurile live reiau înregistrări din arhive consacrate, precum Live At The Rainbow ’74 sau colecția BBC On Air, însă selecția este atent filtrată pentru a include doar piesele legate de Queen II.
Interesant este că, de-a lungul turneelor ulterioare, mare parte din repertoriul acestui album a fost treptat abandonată — un detaliu care face aceste înregistrări cu atât mai valoroase pentru fani și colecționari.
Albumul se poate comanda de pe site-ul oficial, queenonlinestore.com
„Queen II a fost cel mai mare salt pe care l-am făcut vreodată”, spune Brian May. „Atunci am început cu adevărat să facem muzica așa cum ne doream, nu așa cum eram împinși să o înregistrăm.”
„La Queen II, nu-mi venea să cred cât de mult am muncit la album”, adaugă Roger Taylor.
Vezi această postare pe Instagram
Citește și un interviu cu Spike Edney, „al cincilea membru” Queen!