Mai mult decât „electro”, aud muzică contemporană, Frank Zappa, Jaga Jazzist, ceva dens, abrupt, dar de o coerență reconfortantă. Te prinzi imediat, apoi asculți plăcut surprins până la capăt. Asta da ieșire din tipar!
Noul album al lui Squarepusher, Kammerkonzert, îl găsește pe Thomas Jenkinson într-o zonă de maximă concentrare compozițională, unde impulsul haotic al trecutului său electronic este filtrat printr-o gândire metodică, apropiată de compoziția camerală.
Rezultatul este o muzică aflată permanent în tensiune între control și viteză, între arhitectură și dezintegrări ritmice fulgerătoare.
Încă din primele momente, albumul se desfășoară ca o succesiune de coliziuni organizate: riffuri onix, teme orchestrale tăioase și schimbări bruște de direcție traversează teritorii progresive, ambientale și electronice fără să se fixeze niciodată într-un singur limbaj. Titlul, care înseamnă literal „concert de cameră”, devine o ironie funcțională: nu vorbim despre intimitate, ci despre un laborator sonic în care totul este împins spre extrem.
În această nouă etapă, Squarepusher nu mai funcționează doar ca producător, ci ca un compozitor în sens deplin. Piese precum „K1 Advance” sau „K2 Central” amintesc simultan de energia viscerală a Magma și de fluiditatea fusionului clasic Weather Report, în timp ce „K3 Diligence” împinge ritmul către o estetică de jazz urban apropiată de Sons of Kemet. În alte momente, referințele devin aproape cinematografice, cu ecouri din Ennio Morricone sau din ambientul lui Brian Eno.
Structura albumului este fragmentată, dar coerentă în logica ei internă: fiecare piesă pare un experiment de percepție, în care ritmul este reconstruit din fragmente acustice, glockenspieluri, pian tratat electronic și impulsuri care înlocuiesc complet ideea de „beat” clasic. Chiar și momentele mai calme refuză stabilitatea, preferând o tensiune latentă, mereu activă.
Ceea ce face Kammerkonzert remarcabil nu este doar paleta sonoră, ci modul în care Jenkinson reușește să transforme familiarul în instabil. Nu este o reinventare radicală a limbajului său, ci o rafinare dusă până la limită, un Squarepusher care nu mai explodează în exterior, ci comprimă totul într-un sistem intern de presiune muzicală.
În acest sens, albumul funcționează ca o anomalie controlată: o lucrare în care electronica, compoziția contemporană și instinctul de improvizație digitală coexistă fără să se anuleze. Kammerkonzert nu cere să fie descifrat, ci traversat, ca un spațiu în care sunetul devine arhitectură instabilă, mereu pe punctul de a se rescrie.
Albumul se poate comanda pe site-ul oficial, squarepusher.net