Artan 4Ever

Ba, că s-a stins becul… (v. piesa Timpuri Noi din 1984)

Ba, că becul va rămâne aprins forever.

Ba, că acum e perfect pentru el, sau că nimic nu va mai fi Perfect.

Cumva Artan s-ar fi amuzat de această nebunie interneto-mediatică, dar pe toți ne-a luat prin surprindere moartea lui neașteptată, la numai 64 de ani. Fără la mișto, este și va fi Everestul Rockului Românesc.

După mine cel mai special artist din țara asta mică și pitică (mai ales muzical…). Eu l-aș duce spre David Byrne, Frank Black, Mark Sandman, ca fiu mai obscur decât s-ar dori. Nu l-am întrebat niciodată pe Artan cât Joy Division sau New Order era în el cel tânăr, sau cât Siouxsie and the Banshees sau Stranglers.

Pentru că în timp a devenit un personaj unic, un Everest de Cool (ne)românesc, sic. Un umor special și un temperament unic.

Prima piesă din setlist, Timpuri Noi, din ultimul disc Rock, vol. 11, ironic, fața B, Albele Furtuni, 1989

Cred că i-am văzut pe Timpuri Noi în prima lor încadratură ori înainte de 1989 , ori imediat după, în ‘90-’91. Sigur și la Club A. În ‘92-’93 petreceam năpraznic pe discul omonim, dar tras pe casetă, cu Stere, Vecina mea și mai ales La Nămol. În 1994 îl ascultam și unplugged.

În 1996 m-a impresionat maxim Tragica poveste de dragoste a celor doi, film într-un singur cadru de 16 minute, regizat de Radu Muntean pentru TVR în defunctul Backstage de pe Lipscani, cu Gianina Corondan, Sorin Cristea și Artan, frumos de tot, punkist, virtuoz filmat de Max Lemnij și Constantin Chelba – și nu-l gasesc nicăieri pe youtube 🙁

Tot Radu Muntean le-a regizat recitalul special de la Cerbul De Aur la Brașov, one-of-a kind pentru o trupă românească.

În 1997 lucram la Campania NATO la J / Media Pro, unde Timpuri Noi au făcut clipul Nato cu Muntean și Tudor Lucaciu. Imaginea cu România micilor rămâne 4ever.

Un Revelion Brașov 2011, în Piața Sfatului, cu un concert Timpuri Noi cu Artan revenit în trupă, la minus multe grade, subversiv în fața oficialilor siderați și al unui public tropical.

La aniversarea revistei Sunete 10 ani  (2013, Atelierul de Producție) a fost MC-ul nostru irezistibil într-o noapte de pomină!

Doc and Roll, cu ocazia documentarului lui Silviu Munteanu despre Balta Albă, concert acustic Partizan organizat de noi în 2016, la ediția a 3-a.

Festivalul Anonimul la Sf. Gheorghe, 2016, cu Vlad, Artanu și Suedezul – another night 2 remember. Acustic la Tipografia din Brașov, minunat. Partizan la Control, Rockstadt, Vissual, Expirat etc.

Artan la Vama Veche și în București, la prietenul lui, Bogdan Dimitriu. Petrecerea de dinainte de Crăciun din 2019, la un studio de pe bulevardul Dacia, unde am fost cu Bogdan Mureșanu & co. și unde el a fost Cadoul nostru de Crăciun…

Ultima dată când l-am văzut, mult prea scurt, pe 22 mai anul acesta, la Rockstadt din Brașov, când am prins ultimele acorduri ale concertului lor, lansarea albumului nou, și am zis că lasă, vorbim  pe îndelete la proxima.

Ceea ce e acum, aici, written and heartfelt/scris și simțit.

Acum albele furtuni au dus tot spre oile placide care tot acolo s-au așternut la iernat, pentru că totul e minunat și va fi pentru că iar serbăm Victoria într-o noapte de Catran. Cu o fată model, pentru că am cu ce… Norii de peste Sălăjan vor duce spre alte albe furtuni în alte seri de mister… 4ever Artan.

Artan, eu ți-aș dedica piesa asta, nu știu dacă îi plăceau Steve Harley and Cockney Rebel dar am feelingul că da. Death Trip…e o piesă specială, sensibilă și auto-ironică, așa cum ai fost și tu, a real Gentleman in Sălăjan, și nu numai…