Update: Câștigătorul concursului „Care este albumul tău preferat?”
În total, am primit 124 de răspunsuri. Vă mulțumim tuturor. Cei care ne citesc ascultă muzică bună.
Pentru a alege un singur câștigător, fără să fim subiectivi, am selectat mai multe răspunsuri care au respectat regulamentul concursului. Nu a contat doar ce album este considerat cel mai bun, ci și relația personală cu acesta. Am selectat astfel 42 de răspunsuri și am decis ca norocul să hotărască cine va câștiga pick-up-ul pus la bătaie de partenerii de la Electromureș.
Iată care sunt cele 42 de nume selectate.
Am făcut extragerea câștigătorului concursului realizat împreună cu Electromureș folosind platforma online Wheel of Names, pentru un proces cât mai transparent.
Din cele 42 de nume selectate în urma răspunsurilor care au respectat regulamentul și au mers dincolo de simpla alegere a unui album, norocul a decis.
Câștigătorul pickup-ului Electromureș este NICOLAE STANOILOVICI!
Felicitări!
Vom contacta pe email câștigătorul pentru detalii legate de livrare.
Mulțumim tuturor pentru participare și pentru răspunsurile sincere. Ne-a bucurat să vedem câte povești personale pot sta în spatele unui album.
Iată și albumul preferat al lui Nicolae și motivația lui:
Led Zeppelin II – Led Zeppelin
„Era anul 1987 sau 1988. Îmi doream foarte mult un vinil cu Led Zeppelin. A fost primul Led Zeppelin. L-am cumpărat de la un amic cu 150 de lei, care îl asculta pe un Pacific. Nu a ajuns mai bine, eu aveam un pick-up rusesc Akord. Mi-a înseninat diminețile, după-amiezile, serile și nopțile, ori de câte ori îl ascultam.”
Articolul initial
Sunete și Electromureș lansează un concurs dedicat pasionaților de muzică și colecționarilor de viniluri.
Cititorii sunt invitați să spună care este albumul care i-a marcat cel mai mult și să împărtășească povestea din spatele acestei alegeri. Cel mai convingător răspuns va fi premiat cu un pick-up oferit de Electromureș.
Sunete și Electromureș, două branduri românești construite în jurul pasiunii pentru muzică, lansează un concurs prin care invităm cititorii să vorbească despre albumul care înseamnă cel mai mult pentru ei.
Poate fi un disc clasic sau unul recent, un album al unei trupe sau al unui artist solo, din România sau din străinătate. Ne interesează mai ales povestea din spatele alegerii tale:
De ce acest album este special, ce moment din viață îți amintește sau ce înseamnă pentru tine.
Spune-ne, printr-un comentariu la acest articol, care este albumul tău preferat și argumentează alegerea făcută. Cel mai bun răspuns va fi ales de echipa editorială Sunete și va fi premiat cu un pick-up Electromureș.
Cum poți participa la concurs
Lasă un comentariu la acest articol în care să menționezi:
– numele albumului
– artistul sau formația
– motivația alegerii tale
Concursul se desfășoară pe parcursul lunii martie, iar câștigătorul va fi anunțat marți, 31 martie, pe SuneteLive.ro și pe pagina de social media Sunete.
Premiul oferit în cadrul concursului este un pick-up Electromureș.
Succes tuturor participanților.
Despre Pick-up-ul Electromureș, cu ac Safir și difuzor bluestooth
EM 1021 îmbină eleganța materialelor organice cu funcționalitatea audio de ultimă generație. Cu un finisaj din MDF furniruit cu bambus și un grilaj textil care amintește de boxele vintage, acest pick-up aduce un plus de stil oricărui spațiu – fie că vorbim de un living, un studio creativ sau un colț de relaxare.
Model: EM 1021 Negru
Dimensiuni discuri vinil acceptate: 7″, 10″, 12″
Redare cu 3 viteze: 33 / 45 / 78 RPM
Difuzoare stereo incorporate (2 x 3W)
Bluetooth versiunea 5.4
Bruce Springsteen-Born in USA
Songs of faith and devotion -Depeche Mode !!! Cel mai marcant album al grupului , adanc , profund , cu reflectii despre viata si durerea vocalistului , il face deosebit si marcant , dupa aerul vesel al lui Violator ! Este soundtrack of my life !
The Chronic
Dr. Dre
Beat-uri, mix-ul de o calitate impecabila
Colaborări : Eminem, Snoop Dogg, Nate Dogg, Xzibit.
Sunetul G-Funk și West Coast, iar pe vinil se aude fenomenal datorită basului puternic și separării instrumentelor.
Dangerous – Michael Jackson
Sunt un copil al anilor ’80- ’90 și cred că unele din cele mai frumoase și cunoscute piese ale acelor ani se află pe acel album.
U2 – The Joshua Tree, 1987, albumul care m-a făcut să învăț sa cânt la chitară, albumul care m-a îndemnat să ascult versurile mai atent. După aproape 40 ani încă albumul meu preferat de la orice trupă sau artist, în general.
Depeche Mode – A Broken Frame.
Aşa am descoperit muzica celor de la DM, muzicǎ care mă „însoțeşte” zi de zi de 35 de ani. 🙂
Mulțumesc
Tiamat – ” Wildhoney” (1994, Century Media).
„Wildhoney” este un amestec de doom metal, psihedelic și ambient, care sună ca o plimbare nocturnă prin natură, cu ochii ridicați spre cosmos.
„Wildhoney” pornește din rădăcinile death/doom ale trupei, dar le depășește aproape complet. Chitarele grele sunt folosite mai mult pentru textură și atmosferă decât pentru agresivitate. Rezultatul este un fel de doom metal psihdelic, foarte cinematic.
Albumul are un sentiment puternic de natură, spațiu și transcendere. Interludiile ambientale, sunetele atmosferice și structura aproape conceptuală fac ca discul să pară o călătorie de la pământ spre cosmos.
Achtung Baby – U2 este primul album cumparat de mine pe vremea cand aveam 13 ani si la care mereu ma intorc, chiar si dupa foarte mult timp, cu acelasi entuziasm. Fiecare piesa de pe acest album rezoneaza cu ceva din mine si pur si simplu il ador.
Marillion – Misplaced Childhood
Un album coerent, seamănă cu o operă rock, dar melodiile se pot asculta și separat fără să-și piardă din valoare. Un album care are o copertă devenită iconică, care îl are pe Fish în componență, formația fiind la un vârf de formă. Muzica provoacă ascultătorului o mulțime de stări emoționale legate de copilărie și nu numai. Este albumul care a așezat pe Marillion ca pe o formație importantă a genului progresiv.
Albumul meu preferat este Songs of Faith and Devotion de la trupa Depeche Mode. Pentru mine, acest album este special deoarece fiecare piesă transmite emoții profunde și sincere. Muzica nu este doar ceva ce ascult, ci ceva în care mă regăsesc. Acest album are o atmosfera mult mai întunecată si mai emotionanta decat alte albume de-ale lor si cred ca de aceea m-a atras. Exista piese care rezoneaza cu mine la un nivel anume, precum „In Your Room”, „Walking In My Shoes” si „Condemnation” scrise de Martin Gore care vorbesc despre conflicte interioare si dorinta de a fi inteles si acceptat, si din motiv ce eu traiam experiente similare la vremea aceea, am gasit alinare in versurile lui si vocea unica a lui Dave. Tocmai aceasta sinceritate face ca albumul sa fie puternic si memorabil. Prețuiesc albumul acesta pentru că m-a scos complet din starea mea pensiva si gandurile mele intunecate, cum niciun alt album nu a reușit nici pana in ziua de azi. Pentru mine, Songs Of Faith And Devotion e mai mult decat un album, e o stare de spirit.
Symphoenix – Trupa Phoenix
Salutări! Povestea mea și a acestui album este una profund personală.
Am descoperit rock-ul prin Phoenix, ascultând câteva CD-uri pe care le-am primit de la un pictor bătrân. Aveam doar 12 ani și patru albume pe care le ascultam obsesiv, pe repeat, până când muzica lor a devenit parte din rutina zilnică.
Într-o zi de martie din 2006, când încă mai era zăpadă afară, același pictor ne-a dăruit o casetă cu concertul Symphoenix. La vremea aceea studiam pianul de aproximativ șase-șapte ani și eram deja familiarizat cu muzica simfonică. Totuși, ceea ce am auzit atunci a fost cu totul altceva. A fost primul meu contact cu rock-ul simfonic, iar impactul a fost copleșitor. Energia rock-ului împletită cu forța orchestrei a creat un sunet care m-a purtat, metaforic, până în Rai și înapoi. Ziua aceea a rămas gravată în memoria mea.
Ani mai târziu, destinul m-a dus pe drumul dirijatului. Iar într-un moment care a închis frumos cercul, am ajuns să pun pe scenă piese ale trupei Phoenix, în amintirea acelei zile de martie în care muzica mi-a făcut una dintre cele mai frumoase surprize.
Albumul meu preferat este Pink Floyd – The Wall.
Introdus în viata mea inițial de către tatăl meu care încerca în felul lui sa explice unui copil despre ce e vorba, aratandu-mi ulterior și filmul, The Wall a devenit albumul meu preferat la maturitate (25+), când am reușit sa înțeleg și chiar sa „traiesc” conceptul.
Pe lângă solo-urile de chitara inconfundabile ale lui David Gilmour și nebunia geniala a lui Roger Waters, mesajul albumului în sine este unul în care ne regăsim majoritatea. Zidul nostru se construiește cu fiecare caramida pe care noi, alții sau evenimentele vieții o adăugăm, ajungând intr-un final captivi în propriile noastre temeri și gânduri și neștiind cum sa-l daramam.
Albumul este o capodopera conceptuală care nu va deveni niciodată învechită și care ma poarta printr-un moment al vieții cu fiecare melodie, așteptând momentul când voi fi „Outside The Wall”.
Eu sunt un mare fan al stilului Eurodance din anii 90. De fapt, 95% din muzica pe care o ascult este din acea perioadă.
Totul a început prin 1990, când tatăl meu ne-a adus acasă un dublu casetofon Internațional. Am plecat instant către prima consignație din cartier, ca să-mi cumpăr prima casetă. Vroiam să încerc minunea asta de casetofon. Eram atât de mândru!
M-am uitat pe raftul cu casete și am văzut o casetă frumos colorată, Dr. Alban – Hello Afrika!
Nu știam pe vremea aia cine era Dr. Alban, dar m-am hotărât să cumpăr acea casetă.
M-a fascinat acea muzică, avea ceva aparte, ritmul tribal, genul de muzică care te făcea să dansezi, în timp ce o ascultai.
În 1992 am cumpărat al doilea album, tot pe casetă, One Love cu celebra piesă It’s My Life care a spart toate topurile, piesa a stat o jumătate de an în top 100 chart!
Între timp Dr. Alban devenise foarte cunoscut, casetele cu compilații apăreau peste tot, în piață, pe tarabe, în consignații, în magazine. Atunci când a fost lansat remix-ul Raggadag Remix al piesei It’s My Life am înțeles ce înseamnă remix-ul unei piese, cât de impresionant era momentul în care ascultai același text, dar într-un alt ritm.
A venit și anul 1994, când Dr. Alban a lansat alnumul Look Who’s Talking! Acest album este favoritul meu, deoarece este un amestec fabulos de Eurodance, hip hop și ritm tribal. Acest album a dat piese care defineau ritmul petrecerilor din anii 90: Let The Beat Go On, Away From Home, Look Who’s Talking și surprinzătorul Fire, piesă care era unul dintre marile hituri în discotecile din Baia Mare.
Au mai urmat și alte albume: Born In Africa în 1996, I Believe în 1997, Prescription în 2000, Back To Basic în 2008, dar albumul Look Who’s Talking a fost „The One”!
Nimic nu ar fi fost posibil fără omul care l-a descoperit pe Dr. Alban, care era DJ într-o discotecă, adică Denniz Pop, onul care a combinat elemente de Worldbeat, disco și reggae cu stilul unic de rap cu accent african al dentistului DJ din discotecă, care l-a făcut pe Dr. Alban să se diferențieze de restul scenei dance din acea vreme, practic așa s-au născut primele 3 albume.
Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat a fost întâlnirea cu marele artist, în anul 2105, la Festivalul Castanelor din Baia Mare. De atunci ne-am mai întâlnit de încă câteva ori.
Orice s-ar spune, Dr. Alban a fost și va rămâne artistul meu preferat din toate timpurile.
Depeche Mode-Violator
Pt că este ca un violator,intra cu forta și nu mai iese din minte.
Prince Grafitti Bridge 1990
Este și albumul meu preferat de la idolul meu.
Este un album puțin cunoscut, desi este soundtrack-ul continuării lui Purple rain , dar reprezinta cel mai bine Minneapolis Sound ,un fusion de funk,soul,rap,rock /rock ‘n roll,blues etc.
Life is peachy – Korn
Puneti-va centurile de siguranță, urmează o cursă lungă. Prin Zalăul anilor 90, eu și fratele meu mai mare eram printre copiii fericiți care își păstrau alocația și și-o puteau cheltui pe ce își dorea inima lor. La vremea aia cred că era 6000 de lei pe luna (care s-au transformat in 6 lei după ce s-au tăiat zerourile). Luna de luna ne cheltuiam alocația pe Atco (o imitație de lego, dar la preț accesibil pentru noi) sau casete audio pe care le ascultam la un casetofon vai de mama lui. O alocație = o casetă/un set de piese Atco.
Bucuria mare a venit la revelionul 96-97, când ai mei s-au întors acasă de la petrecere cu un casetofon cu CD câștigat la tragerea la sorți de la final. Am fost în extaz! Doar că n-avem CD-uri și așteptam alocația ca de Dumnezeu sa facem prima achiziție.
Am mers fain frumos la Publimec (magazinul cu casete și cd-uri al orașului), singurul lor din care puteau să iei muzica pe care s-o asculți acasă pe repeat, spre bucuria părinților.
Eu aveam în minte clar ce voiam. Fratele meu la fel. Doar că, am ajuns acolo și am aflat că nu ne ajunge alocația pentru două cd-uri.
Eu voiam albumul nou de la Destiny’s Child (nici nu știu cum se numea). Frate-meu voia albumul nou de la Korn -Life is peachy. Eu n-auzisem în viața mea de Korn, chiar făceam mișto că le zice porumb.
Și aici s-a activat vrăjeala din frate-meu – că îi fain life is peachy, că o să îmi placă, bla blat bla, tra la la, până i-am dat și alocația mea și am ieșit din magazin cu „porumbul”.
Abia am așteptat s-ajungem acasă, să-i dăm prima ascultare. Și a început cu intro-ul Twist – pentru cei care nu știți, e turbat rău, pe mine m-a dus instant cu gândul la Taz, diavolul tazmanian din desene. Mi-am pus mâinile în cap, nu avea nimic în comun cu Destiny’s Child. Frate-meu râdea încântat, eu eram nervoasă pe el că m-a fraierit.
Doar că fraiereala asta a fost un punct de cotitură. Așa am început să fiu influențată de el mai departe de comerciale și am ajuns să ascultam cot la cot Limp Bizkit, RHCP, Slipknot, Disturbed. Asta paână spre jumătatea liceului cand eu m-am dat pe extreme (Cradle of Filth) și heavy Metal (obsedată de Iron Maiden).
Life is peachy a fost doar începutul. Și mă bucur că mi-am cheltuit alocația pe el.
Va mulțumesc pentru această întrebare faina de concurs! M-ați întors în timp la o amintire tare dragă.
Albumul care m-a marcat cel mai mult este Faith in the Future – Louis Tomlinson (2022).
Există albume care îți plac și există albume care ajung să facă parte din viața ta. Pentru mine, Faith in the Future face parte din a doua categorie, cea memorabilă. De aproape patru ani mă însoțește zilnic și este albumul care a schimbat profund felul în care relaționez cu muzica și la care mă întorc mereu.
Este o călătorie prin emoții, un album surprinzător de adaptabil și versatil, care se potrivește la fel de bine momentelor fericite, dar și acelor clipe în care ai nevoie de o încurajare.
Îl recomand tuturor iubitorilor de muzică dispuși să lase deoparte eticheta de fost membru al unei trupe celebre și să îl privească pe Louis Tomlinson ca pe artistul complex care este cu adevărat. Louis nu s-a temut să își asume riscuri și să se îndepărteze de zona pop-comercială atât de căutată, construindu-și un sunet sincer și personal.
Pentru mine, Faith in the Future nu este doar un album preferat, ci un refugiu la care mă pot întoarce, indiferent de starea cu care încep să îl ascult.
Dangerous – Michael Jackson
Este preferatul familiei.
Yazoo-You and me both!
Pentru ca Vince Clarke a facut un tip de muzica si sunet care pana in zilele noastre nimeni nu la reusit!
Albumul Animals (1977) de la Pink Floyd este apreciat pentru atmosfera sa sumbră, criticile sociale tăioase și compozițiile instrumentale complexe, fiind considerat de mulți fani punctul culminant al creativității trupei.
Reddit +1
Iată principalele motive pentru care acest album rămâne un punct de referință:
1. Conceptul social profund
Inspirat de satira lui George Orwell, Ferma animalelor, albumul împarte societatea în trei categorii metaforice:
Facebook
Dogs (Câinii): Reprezintă oamenii de afaceri nemiloși și competitivi, care calcă pe cadavre pentru a reuși.Pigs (Porcii): Întruchipează clasa politică moralistă și coruptă, care manipulează masele.Sheep (Oile): Simbolizează masa de oameni docili care urmează orbește liderii, dar care, în final, se revoltă.
Facebook
2. Compoziții muzicale extinse
Spre deosebire de melodiile mai scurte de pe The Dark Side of the Moon, Animals este construit în jurul a trei piese monumentale care permit trupei să exploreze texturi sonore variate:
Structura progresivă: Piesa „Dogs” ocupă aproape toată prima față a vinilului, oferind spațiu pentru dueluri între chitara lui David Gilmour și sintetizatoarele lui Richard Wright.Dualitatea chitării: Solo-urile de chitară de pe acest album sunt considerate printre cele mai agresive și emoționante din cariera lui Gilmour.
Facebook
3. Atmosfera și producția
Albumul marchează o trecere către un sunet mai crud și mai direct:
Influența „Punk”: Deși este un album de rock progresiv, Animals are o energie furioasă, fiind adesea văzut ca răspunsul Pink Floyd la mișcarea punk a vremii.Inovații sonore: Utilizarea vocoderului (în special pe piesa „Sheep”) și a efectelor sonore ambientale (lătrat de câini, behăit de oi) creează o experiență imersivă.
Facebook +2
4. Iconografia vizuală
Coperta albumului, reprezentând un porc gonflabil uriaș zburând deasupra centralei electrice Battersea Power Station din Londra, a devenit una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria rock-ului.
Festival Peak +2
5. Mesajul de final (Pigs on the Wing)
Deși albumul este în mare parte pesimist, este încadrat la început și la sfârșit de scurta piesă acustică „Pigs on the Wing” (Partea 1 și 2). Aceasta oferă un strop de speranță, sugerând că relațiile umane și dragostea sunt singurele care ne pot proteja de „porcii care zboară” și de cruzimea lumii descrise anterior.
Chris de Burgh – Lady in red , îmi aduce aminte de toate fetele cu care am dansat!🙂
Hurts, Disco Maschine -Woanderful Life
Albumul este foarte bine structurat, melodiile sunt foarte frumoase și se pot asculta și la radio. Viața este frumoasă, nu uita să zâmbești, după o zi rea cu siguranță va apărea și o zi minunată.
Albumul care va ramane mereu special pentru mine este „Ziua vrajitoarelor” de la Cargo. L-am descoperit prin parintii mei care il ascultau des cand eram mica, asa ca melodiile de pe acest album au devenit o parte din copilaria mea. Pentru mine, acest album nu reprezinta doar un simplu rock bun, de calitate, ci si amintiri. Imi aminteste de momentele simple petrecute cu ai mei, in serile in care stateam la povesti si ascultam impreuna. A fost unul dintre primele albume care, intr-un fel, m-a initiat in gustul pentru muzica buna.
Pink Floyd – The Divison Bell
At Folsom Prison – Johnny Cash . Momentul inregistrarii, reintoarcere la viata si la muzica.
Pietre în Alb – Luna Amară
Voi alege cel mai vândut album al lui Adele „21” (lansat în 2011), care a stabilit recorduri istorice devenind unul dintre cele mai bine vândute albume din toate timpurile, cu peste 56 de milioane de unități vandute. A fost confirmat ca cel mai bine vândut album feminin din istorie. Adele este o voce, o prezenta si o personalitate cu totul speciala! Albumul a avut un succes fulminant, cu peste 3,5 milioane de copii fizice vândute în primii ani, dominând topurile internaționale. A inclus hituri precum „Rolling in the Deep”, „Someone Like You” și „Set Fire to the Rain”.
Melodia „Ma Baker” – albumul „Love for Sale” 1977, al trupei Boney M.
Este anul in care m-am născut.
…and justice for all, Metallica
În anul 1988 ascultam prin vecini (nu avea casetofon) o caseta Lucky cu o frantura de melodie rock ce începea cu sunete de război. Era tare faină melodia si ne adunam câte 4-5 băieți sa o ascultam. Era si plăcere si dezamăgire. Dezamăgire pentru ca melodia era parțială, lipsea sfârșitul, se auzea rău (copiata de pe un radio occidental plin de „purici sonori”) si mai ales nu știam cine interpreteaza si ce. Pana a venit momentul magic…unchiul meu din Canada a venit in vizita in România si mi-a adus o casetă…Metallica, And justice for all…cică era o formație tare la moda dincolo in America. Am ascultat-o, desigur la vecinul care avea casetofon si…extaz maxim, Evrika!…Frantura melodica era acum întreaga si avea un nume… One. Am devenit eroul cartierului si caseta împrumutată mi-a adus multe postere, pixuri si reviste Bravo. Și uite asa s-a facut dreptate pentru toți rockerii…comunismul era spart la volum maxim in repetate si repetate sunete de război.
2012, floarea adolescenței și nevoia de a depăși prejudecățile unui oraș mic, unde la noi in clasa se auzeau doar manele, am dat de Kendrick Lamar, care abia a scos Good Kid, Maad City. Stilul caracteristic Compton, succesiune precisă a NWA, mă mândream că am pus mâna pe un album de care nu știa nimeni, de la un artist pe care nu îl știa nimeni. Mă consideram deschizător de drumuri, mai ales că și sora mea mai mica descoperea muzica bună prin prisma mea și mă bucur și azi că știu că i-am influențat gusturile. Un album pe care îl ascult de o „cârcă” de ani, care m-a ajutat sa prind încredere în mine și care mi-a arătat altceva, asta simțeam în album, altceva, ceva bun.
Igorrr – Savage Sinusoid
Am o slăbiciune pentru Holograf, in special albumul Holografica pentru două melodii care mi-au rămas în suflet. Mai ales acum, după ce Mugurel Vrabete ne-a părăsit și tot ce pot spune este doar că „Vine o zi” in care cu toții ne vom aminti de clipe, daruri, iubiri și căderi. Ca atare,
„Chiar dacă e greu” „Sunt un Balcanic” „Inima mea nu e întreaga dacă nu ești tu” și sper” Să nu-mi iei niciodată dragostea”…
Alan Jackson – The greatest hits collection
Din pacate, la noi muzica country e prea putin ascultata, ea fiind o muzica plina de inteles, de umor, de subiecte atat de uzuale, si in plis o muzica foarte faina.
Album preferat: INFAMY
Formație: MOBB DEEP
Motivul: Au cele mai frumoase melodii din categoria Hip-Hop.
THE FAT OF THE LAND – THE PRODIGY
Apariția albumului The Fat of the Land în 1997 a fost un moment seismic pentru cultura tineretului, iar pentru mine, student din acea perioadă, impactul a fost probabil mai mult decât muzical—a fost unul de identitate.Dacă erai student în ’97, probabil că erai obișnuit cu rock-ul alternativ sau cu dance-ul comercial. The Fat of the Land a venit ca un buldozer.
Energie brută: Piesele ca Smack My Bitch Up sau Fuel My Fire aveau o agresivitate care rezonau cu rebeliunea specifică vârstei.
Bariere sparte: Liam Howlett a reușit să unească fanii de metal, punk și techno sub același acoperiș. Pentru tine, asta ar fi putut însemna deschiderea către genuri muzicale noi, pe care înainte le ignorai.Keith Flint nu a fost doar un solist, ci un simbol al libertății absolute de exprimare.
Curajul de a fi diferit: Imaginea lui (creasta dublă, machiajul, atitudinea maniacală) a validat dorința oricărui tânăr de a ieși din tiparele rigide ale societății sau ale sistemului academic.
Estetica punk-electronică: A demonstrat că poți fi „murdar” și agresiv chiar dacă folosești sintetizatoare, nu doar chitare.În 1997, internetul era la început, iar tehnologia părea plină de posibilități. The Prodigy suna a viitor.
Inovație: Pentru un student, albumul era dovada că poți crea artă de clasă mondială folosind eșantioane (samples) și computere, ceea ce probabil ți-a schimbat percepția despre creativitate și tehnologie.Videoclipul piesei „Smack My Bitch Up”, regizat de suedezul Jonas Åkerlund, nu a fost doar o simplă producție muzicală, ci un fenomen cultural care a stârnit controverse imense, dar a și primit recunoaștere artistică la cel mai înalt nivel.La vremea respectivă, ideea de a filma întregul videoclip prin ochii protagonistului (POV – Point of View) a fost revoluționară. Te făcea să te simți parte din acea noapte haotică, de la momentele de beție și vandalism, până la scenele de agresiune și sex. Tehnica a fost atât de bine executată încât a stabilit un standard pentru viitoarele producții cinematografice și muzicale.Pentru un student în anii ’90, acest videoclip reprezenta „vârful de lance” al spiritului contra-culturii. Era periculos, era inteligent și, cel mai important, era imposibil de ignorat.
„Se lasă rău” Celalalte Cuvinte
În 1992 nu credeam că o trupă românească poate suna atât de bine!
Albumul formatiei Phoenix -Mugur de fluier, mi-a marcat copilaria.. anii ’70-’80 🙂, l-am ascultat de zeci de ori era al surorii mele mai mari.
Dupa 1989 cand s-a reeditat discul, am apucat sa cumpar un exemplar nou, care era al meu de data asta!!!🤘
Poate asta a fost motivul care m-a facut sa fiu iubitor de muzica buna, sa ascult Pink Floyd, Led Zeppelin, muzica rock si acum si metale mai grele.
Am si acum o mica colectie de discuri vinil de valoare pe care le pastrez, cu toate ca nu mai am pick-up! 🙂
Am 58 de ani si ma duc in continuare la concerte, in aprilie ma duc la Geoff Tate, apoi plec la Budapesta la concert Kreator, Carcas, si Exodus, apoi urmeaza la noi Metallica cu Gojira si apoi Iron Maiden cu Anthrax, Odyssea fusion rock, Rockstadt extreme fest, Posada rock, etc.
Va doresc la toti auditii placute si mult norock! 🤘
Vlad Dobrescu – In Sfarsit. Un clasic in hip-hop-ul romanesc.
Led Zeppelin II
Led Zeppelin
Era anul 1987 sau 1988 îmi doream foarte mult un vinil cu Led Zeppelin. A fost primul Led Zeppelin. L-am cumpărat de la un amic cu 150 lei, care îl asculta pe un radio Pacific. Nu a ajuns mai bine, eu aveam un pick-up rusesc Akord. Mi-a înseninat diminețile, dupa-amiezile, serile și nopțile ori de câte ori îl ascultam.
Iris-Luna plina. Ei rămân în sufletul meu pentru totdeauna.Inseamna tinerețea mea .
Nu e chiar un album, e un EP din 2011: Numa Crew – Life Sweet (ERBA 004)
In 2013 puneam muzica dubstep prin oras si am pus muzica si la petrecerea organizata cu Numa Crew, am fost asa fascinat in cat i-am felicitat pe baieti (Lapo & MC Ninjaz) si am schimbat cateva vorbe. Punand muzica pe CDJ uri, i-am cerut DJ ului un CD pentru a-l pastra amintire, dar el mi-a dat chiar o placa de vinyl (cea de mai sus mentionata), primul meu vinyl. In cele din urma abia in 2016 mi-am permis primul pick up si tot de atunci am inceput sa colectionez muzica pe vinyl si nu ma pot opri, oricat de rar, dar nu deloc. Datorita acestui EP apreciez foarte mult muzica in acest format. Nu mai pun muzica, deci nu fac bani din asta. Nu iubesc melodiile de pe el cat iubesc povestea din spatele lui si ce m-a facut sa descopar!
Eram în liceu când i-am descoperit. Nu a sunat ca ei nimeni înaintea lor, nu a sunat nimeni după ca Type O Negative. E o formație originală din punctul meu de vedere. Bloody Kisses e o operă de artă, apoi October Rust e un album incredibil care oferă o gamă largă de „sunete” astfel că fiecare ascultare a acestui album este o nouă descoperire, în ciuda rockerilor „verzi” dezamăgiți de noua abordare muzicală. Eu cred că cine ascultă October Rust găsește ceva ce să-i placă, trebuie doar să fie sincer cu el (ea) însuși (însăși). În fine World Coming Down e un album de maturitate al formației, unul foarte complex și foarte dark, dar și foarte personal, atât pentru Peter Steele cât și pentru mine. Am trecut prin niște momente grele în viața mea și de fiecare dată am făcut recurs la aceste albume pentru a-mi ușura existența pe acest pământ.
Albumul meu preferat care mi-a marcat studentia (si inca il mai ascult, 25 de ani mai tarziu) este Vama Veche – Nu am chef azi
Am fost student in anii 2000, la Iasi, si am stat in căminul T17 — cel mai „faimos” camin, cu pereti care auzeau tot si nopti care nu se terminau niciodata cand trebuia. Acolo, intre sesiuni, restante si jocuri, viata parea mai intensa decat oriunde altundeva.
Cand s-a deschis un mall in apropierea caminului, au fost invitati si cei de la Vama Veche, de care sincer nu prea mai auzisem. Cand au inceput sa cante, totul s-a schimbat, nu era doar muzica, era si starea. La toate etajele caminului erau studenti iesiti la geamuri, cu cearceafuri fluturand, fredonand melodiile lor, si o atmosfera de nedescris care l-a facut si pe Tudor sa zica ca nu a mai vazut asa ceva. Era electrizant. Nu era doar muzica. Era o stare. Era un fel de adevar spus pe note, un adevar pe care-l simteam si noi ca si studenti, rezonand cu multe din melodiile lor (nu am chef azi, iubeste, armata).
Atunci i-am descoperit si eu cu adevarat, si mi-au ramas intiparite melodiile. Melodiile alea nu vorbeau doar despre iubire, ci si despre iubirile mele — stangage, intense, uneori dureroase. Si dupa ce a trecut concertul, albumul lor (si urmatoarele 2) au devenit un fel de refugiu. Era acolo cand invatam fara chef, cand ma indragosteam fara plan sau cand am pierdut-o ca „am fost un fraier” cum zicea si Tudor. Multe din piesele lor se legau de un moment, de un chip, de o emotie pe care sincer nu am mai simtit-o la fel de atunci.
Si poate de asta, dupa atatia ani, nu e doar un album pentru mine, e ca o usa in trecut. O deschid si ma intorc iar in T17, pe un pat care scartaia la fiecare miscare, cu viitorul mare si neclar in fata. Inca aud rasetele colegilor, aerul pe geamurile larg deschise, si undeva pe fundal iar Nu am chef azi…
Iris- Ultimul mic dejun al lui Bon- Luna plină. Am ascultat prima oară Iris în liceu când eram în clasa a 9a și m-am îndrăgostit pe loc de această trupă, de cântecele lor, de energia albumelor…pentru mine acest album e unul din categoria- ,,ceea ce facem în viață are ecou în Eternitate”.
Vasile Șeicaru – Iubirea noastră
Îmi amintește de copilărie, de momentele vesele, de reuniunile în familie, de momentele cu adevărat importante din viață.
Burial – Untrue
Albumul Untrue are o atmosfera unică. E genul de muzică care te face să simți că eşti singur intr – un oraş mare, dar ìntr – un mod plăcut şi confortabil.
Salutare, pentru mine, album preferat este ”A Saucerful Of Secrets” de la Pink Floyd. Cred că, tuturor melomanilor și colecționarilor de muzică nu le este străină senzația ”pielii de găină” când vine vorba de Pink Floyd și nu numai, însă, pentru mine, acest album reprezintă un apogeu cultural pentru lumea muzicală, și de fiecare dată când îl ascult, pur și simplu mă deconectez de absolut orice este în jurul meu, este de parcă cineva m-ar lovi în moalele capului, dar cu intenția de a mă face să ascult și să savurez fiecare piesă și instrument-( pentru că așa trebuie făcut). De fiorii care mă trec nici nu se cuvine să mai discutăm. De la 14 ani, când descoperisem segmentul muzicii Rock și am dat un click curios, doar pentru că mi-a plăcut poza albumului, până acum, la 20, ”A Saucerful Of Secrets” rămâne albumul care mi-a destupat urechile și către alte zone !
Albumul Interioare
Artist Alexandru Andrieș
Motiv: la vremea apariției lui a fost că o rază de lumină într-o încăpere cu draperiile trase! Felul său de a împleti ironia fina din versuri cu notele muzicale este inconfundabil! Din acel moment am căutat cam tot ce a scos! Iar timpul mi-a demonstrat că a fi fan Andrieș merita din plin!
Scorpions – Love at a First Stig, ascultat prin anul 1989 la un ceai dansant cu un grup de studenti stagiari, la ora sase dimineata inca dansam cu o minune blonda si din boxe se auzea pe repet : Still Loving Youuu !!, se topea si varul de pe pereti nu numai inima mea . Deh, timpuri frumoase.
UB40 – albumul”Labour of Love” un cover al cântecelor din 1983. Ce amintiri frumoase îmi trezesc . O trupa ce mi-a marcat tinerețea , o ce vremuri frumoase mai erau și ce bine ne distram , tineri și fără griji .
Mircea Baniciu – Ploaia
Alegerea e extrem de ușoară – Born To Run (Bruce Springsteen, 1975). De la deschiderea simplă dar perfectă a piesei Thunder Road, până la final, la solo-ul incredibil al lui Clarence Clemmons pe Jungleland, acest album le are pe toate, venite din mintea unui tânăr de 24 de ani. Inspirat de Brando și personajul său din The Wild One, de cursele nebunești și răzvrătirea fără o cauză, acesta pornește o cruciadă cinematică pe străzile orașului Asbury Park. Simți sub picioare asfaltul dogorind și simți sclipirea apei atunci când treci apa spre New York. Toate evenimentele se întâmplă peste tot pe lângă tine, în același timp. Deși puternic inspirat de sunetul Spectorian, Springsteen îl desăvârșește – îl lasă uscat, cu un ecou selectiv, iar albumul final sună ca rezultatul unei runde de magie neagră, nu ca o înregistrare ieșită din consola de mixare a studioului din New York. Sunetul unic, definit, impenetrabil și construit bucată cu bucată a fost primul care a atras. Grandoarea epică a versurilor a reținut ascultătorii. Nu se compară cu forța apocaliptică a albumului Darkness On The Edge Of Town sau cu austeritatea creativă de pe Nebraska. Pe Born To Run, toate uneltele îi erau la dispoziție, dar deși era cu mâna pe volan și avea privirea fixată pe destinație, a ales să nu facă nici un compromis.
Albumul „Non presare a me” al cântăreței italiene Iva Zanicchi.
L-am ascultat de sute de ori, vocea profunda, cântecele melodioase , pline de patos, mi-au marcat adolescenta și tinerețea. Ascult și azi adesea melodii din acest album. Și retrăiesc momente fericite…
Cantafabule-PHOENIX
Bucovina – Nestrămutat
USA for Africa!
Un album care a adunat mulți cântăreți faimoși la un loc! Cu MJ și Lionel Richie în frunte,albumul a strâns peste 100 milioane de dolari pt combaterea foametei în Africa!
Lionel Richie
Stevie Wonder
Paul Simon
Kenny Rogers
James Ingram
Tina Turner
Billy Joel
Michael Jackson
Diana Ross
Dionne Warwick
Willie Nelson
Al Jarreau
Bruce Springsteen
Kenny Loggins
Steve Perry
Daryl Hall
Huey Lewis
Cyndi Lauper
Kim Carnes
Bob Dylan
Ray Charles
Dean Reed – Rock’n’roll Country Romantic este albumul care te mișcă atât fizic, cât și psihic, într-un fel în care doar Deen Reed poate să o facă. Este acea voce care îți răsună continuu în cap și după ce discul s-a terminat. Nicicând nu am mai întâlnit asemenea reacție la vreun artist. Timbru vocal, voce și melodicitate unice!
Îmi place formația Eagles..înființată în 1971…a scos nenumărate albume valoroase printre care și albumul de excepție Hotel California..care mi a marcat viața și tinerețea…având niște melodii de referință și cu mare impact asupra tinerilor .Iubesc aceasta mare formație deoarece are in componenta muzicieni de renume .. cum ar fi Glen Hughes Don Henley…Don Felder Joe wash…
IRIS iar abumul este ,,IRIS 1,,! sunt fan IRIS de prin anii 80 si il cunosc personal pe Cristi Minculescu!
Metallica – Ride The Lightning
Piesa preferată de pe album: For Whom The Bell Tolls
Metallica la cel de-al doilea album, în anul 1984. 4 tineri metaliști, rebeli care ne-au dat un album ce pornește lent (Intro-ul de la prima piesă, Fight Fire With Fire) urmând ca în scurt timp să ne „curenteze” cu riff-uri grele de chitară.
Să nu uităm și de prima baladă a trupei: Fade To Black. Piesă ce ocupă un loc special în inima mea. Și nu în ultimul rând, amprenta pe care Cliff Burton și-a pus-o peste acest album, te face să te gândești, cum ar fi sunat Metallica, dacă în anul 1986, acel accident tragic nu s-ar fi întâmplat.
un album care m a marcat ,a fost cel cu Depeche Mode – Music for a mases din 1986 ,am primit caseta originala cu acest album chiar in perioada respectiva si am ascultat o fara sa exagerez ,de minim 800 ori si inca rezista .Este un album excepțional ,conceptual care l as recomanda sa fie ascultat ca un intreg ,fiecare piesa isi are locul ei in album ,facand acest album ca o poveste a tot unitara
Depeche Mode – Violator.
Acest album al primei mele trupe preferate, repezintă pentru mine începuturile în descoperirea genului Synth-Pop. Violator a reprezentat o revelație totalală pentru un puști de 15 ani(în anul 2013, atunci când i-am descoperit) din toate punctele de vedere, începând de la mesajul pieselor și până la stilul lor de a cânta și de a expune mesajul pe care îl transmit. Piese precum Enjoy the Silence, Personal Jesus sau World in my Eyes au creat în mintea mea o variantă de personalite mai matură, care spune clar și răspicat că viața merită traită din plin cu bunele și cu relele sale.
Acest album mi-a stârnit curiozitatea de a asculta și cerceta alte albume ale trupei, dar și alți artiști care erau în vogă în aceeași perioadă cu Depeche Mode.
The wall-PINK FLOYD
Am ascultat prima dată în 1977.
Eram elev în clasa a x-a și descopeream un sound și versuri care nu erau pentru oricine.
Rogers Waters și David Gilmour artiști galactici.
Paul van Dyk-The Politics of Dancing
The piper at the gates of dawn-Primul album de Pink Floyd sub conducerea lui Syd Barret. Iubesc albumul pentru ca temele sunt inspirate din literatura pentru copii si pentru experimentul sonor pe care l-au facut in anii ’60 cum ar fi punerea unui zippo pe corzi pentru a crea un sunet mai „aerat”
UB 40 .. nu-mi amintesc exact numele albumului însă de fiecare data cand îi ascult îmi amintește de prima vacanță la mare fără părinți, prima vacanță când am părăsit cuibul parintesc si am zburat cu propriile aripi… ceva frumos , ceva ce o dată în viața traiesti si simți.
Dire Straits-Brother in arms
Este un album definitoriu al muzicii rock din anii ‘80…poate mai mult spre pop rock
Aleg albumul Master of Puppets de la Metallica.
Motivația mea e una foarte personală: am primit o casetă audio printr-un schimb între colegi de clasă, pe vremea când muzica circula din mână în mână. Am ascultat-o obsesiv, zi de zi, până când sunetul acela a devenit parte din mine. Practic, albumul ăsta m-a transformat în rocker și mi-a deschis o lume complet nouă. Pentru mine nu e doar un album, e începutul unei pasiuni care a rămas până azi.
Vangelis- 1492 ed.1992 Warner Records
Album strain
Mirecea Vintila, Florian Pitis- NU traintiti usa!
Album romanesc
Povestea incepe asa, undeva intr-o camera era un baiat care aduna vechituri, boxe, cabluri si condensatori incercand sa-si construiasca un aparat cu care sa aculte muzica.
Mai tarziu un domn Dragos i-a pus sa asculte Uriah Heep pe un amplificator Technics, sunetul a fost unul din alta dimensiune, nu mai auzise asa ceva pana atunci.
Mai tarziu a ascultat la un radio vechi ceva muzica, l-a miscat atat de tare incat, asculta radio numai sa mai auda acea piesa. Dupa ce mp3-urile a inceput sa caute pe internet cu 32kbps cum se numea acea piesa stia doar sa o fredoneze dar nu stia aristul sau un nume, astfel dupa cativa ani a aflat ca numele piesei era Conquest Of Paradise artistul Vangelis.
Cand a ajuns adult, baiatul a intalnit pe un colectionar de muzica de la care a primit un vinyl cu Florian Pitis si Mircea Vintila, NU traintiti usa! Dupa ce povestise ce experienta a trait la Sighisoara la Festivalul Medieval cand s-au urcat pe scena cele doua nume ale muzici romanesti si au cantat. Asa ceva acel colectionar nu a mai vazut la altcineva, pentru cateva momente a trait dinou acele sentimente, de nepretuit ce le ofera muzica pe vinyl.
Albumul meu preferat este „The Dark Side of the Moon” – Pink Floyd.
Nu este doar un album, ci o experiență completă. Fiecare piesă curge natural în următoarea, creând o poveste despre viață, timp, frică și condiția umană. L-am ales pentru că reușește să fie la fel de actual și astăzi ca în momentul lansării, iar de fiecare dată când îl ascult descopăr ceva nou. Este genul de album care nu se consumă, ci se trăiește.
Salut,
Albumul este Cojo- erupt
Cojo este un băiat ce face arta intr o lume plină de AI, iar Erupt este genul de album ce face lumea puțin mai colorată și mai autentică.
Albumul „Love for Sale”-BoneyM .Muzica DISCO a fost muzica tineretii mele,a studentiei din Timisoara de la minunata discoteca 92KTU unde se simtea muzica buna.Salutari celor care au trecut pe la 92 KTU.
Tool – Lateralus
Este albumul meu preferat, deoarece este printre primele albume rock pe care le-am ascultat.
Recomand toata discografia lor.🤘
Trupa : Humanity last breath
Album: Ashen
Pentru că este produsul geniului creator Buster Odeholm
Albumul meu preferat este CANTAFABULE, al trupei PHOENIX.
Motivele sunt multiple… in primul rand sună diferit de ceea ce se inregistra pe vremea aia, băieții ăștia au fost pionieri in adevăratul sens al cuvântului.
Povestea din spatele creației acestui album este absolut impresionată.
Am pe piele tatuat tot desenul de pe coperta albumului.
50cent – The Massacre
Unul dintre cele mai bune albume Rap All Time
A Night At The Opera-Queen.Mi a plăcut atunci ,îmi place și acum.A fost ceva altfel decât muzica ascultată până atunci dar și după.Vocea lui Freddie este inegalabilă.
vasilec_ro@yahoo.com
Parazitii – Irefutabil. Este primul album primit de la tatal meu.
Florence+ The Machine- How big, How blue, How beautiful
Buna!
Albumul ales de mine este Europiana de la Jack Savoretti. Am auzit melodia „Dancing in the living room” intr-un magazin. Am scos telefonul, am deschis Shazam si iata cum am descoperut un nou artist. Nu s-a mai intamplat demult sa ascult atatea melodii dintr-un album. De obicei, una sau doua melodii iti atrag atentia, insa aici a fost cap-coada. Cel mai mult imi place ca iti lasa o senzatie de nostalgie a unei perioade pe care nu ai trait-o si totusi esti acolo, conectat.
Multumesc!
Only you- The platters
Tata avea o casetă cu piesa Only you pe care o ascultam în Dacia lui veche. De fiecare data cand o ascult mă duce înapoi.
Iron Maiden
The number of the beast (1982)
Violator – Depeche Mode
Pentru ca a fost primul album ascultat de la DM și m-am îndrăgostit instant.
Celelalte Cuvinte, Celelalte Cuvinte, 1987.
Influnte din variate stiluri rock si texte de calitate. In special formatia Celelalte Cuvinte au inregistrari grozave. Apoi Electrecord a reusit o inregistrare cu sunet de calitate.
IMAGINE : Beatles, 1971, împlinise 18 ani și ascultam John Lennon !
Albumul preferat este Sepultura -„Chaos A.D.”
De ce? Pentru că în haosul din anii ’90 noi ne căutam idoli și lucruri care să ne reprezinte sau să iasă din comun. Unul dintre aceste lucruri era muzica mai violentă și mai agresivă decît a generațiilor anterioare (albumul era printre cele de început din death-metal). Iar noi ne îmbrăcam la fel ca cei din afișele de pe pereții din camera de acasă.
Celelalte Cuvinte – Celelalte Cuvinte I si piesa Fantana suspinelor
👍
Albumul Cantafabule al trupei Phoenix este o capodopera si un reper pentru mine deoarece reușește să îmbine unic folclorul românesc cu rockul, creând un stil original, profund legat de identitatea culturală.
Este special și prin tematica sa inspirată din mitologie și bestiar, oferind muzicii o dimensiune simbolică și intelectuală rară.
Pentru mine , a devenit mai mult decât un album,e o experiență care trezește atât rădăcinile tradiționale, cât și dorința de libertate și expresie a rockului.
Recomand a se asculta pe vinil pentru mai multa acuratețe și rezonanță!
Metallica
Master of puppets
Depeche Mode – A Broken Frame. Moda era să îi asculți și să te îmbraci că ei.
Pink Floyd – The Dark Side of the Moon.
Un album excelent de ascultat pe vinil, o audiție care te poartă ca o mașină bună la drum lung.
Nothing but Thieves – dead club city
Fiecare piesă e absolut superbă și recomand albumul tuturor!
Twenty one pilots – Blurryface, este un album destul de recent lansat, insa prin el am aflat cat de frumoasa poate fi si cat de mult te poate atinge muzica, mai ales ca orice piesa de la ei inseamna atat de mult pentru orice ar intelege ceea ce transmit ei. Ei prin Blurryface au transmit un fel story al muzicii pe care chiar pot sa zic ca nu-l mai gasesti prin alte parti. Acest story a trecut prin multe albume, dupa Blurryface a urmat Trench, Scaled and Icy, Clancy si apoi Breach, prin care a incheiat povestea. Este un lucru fascinant cat de multe pot face oamenii acestia prin muzica, si cum fiecare om intelege perfect prin piesele lor ceea ce simt ei si lucrurile cu care se confrunta in viata de zi cu zi. Daca sunteti curiosi, va recomand sa va informati, pentru ca eu am facut-o si nu pot decat sa ma bucur ca am aflat de existenta lor.
Pink Floyd – Atom Heart Mother. Unic, profund.
Albumul preferat este Paintings in yellow al cântăreței Sandra, apărut în 1990. Ascultam de foarte multe ori albumul la magnetofon, in special piesa Hiroshima care transmitea un mesaj profund anti-razboi și emoțional.
„Innuendo” Queen , este albumul meu preferat de la trupa mea preferata.
Unul dintre albumele preferate speciale este „Blues on Bach” al formației Modern Jazz Quartet. Ascultat pentru prima oara in FM, pe la începutul anilor 2000, la emisiunea „Ora de Jazz”, de la Radio Delta RFI. Audierea acestui album a reprezentat un pas esential in lărgirea orizonturilor muzicale personale, iar căutarea înspre achiziționare a acestuia, căutare finalizată după nici nu mai știu câte luni, când am avut șansa de a ajunge intr-o alta tara, in care existau magazine specializate de muzica, fac din acesta o piesa de baza a colecției personale de muzica.
Queen – Greatest hits
A fost printre primele discuri cumpărate. Farmecul ascultării melodiilor preferate înregistrare pe vinil e ceva aparte.
Albumul meu preferat este „Amintirile” interpretat de baietii de la 3 Sud Est! Eu cu ei am crescut si imi e tare dor de anii aia frumosi cu muzică buna si pe suflet!
Appetite for Destruction
Guns N’ Roses
21 iulie 1987
@ Geffen Records
Primul album al trupei GnR
Unul dintre albumele vinil achiziționate din Bulgaria…
La vremea respectivă, eram la începutul vieții de „roacker”… Deci debut pe toată linia!
AC/DC Highway to hell
Ultimul album cu Bon Scott , care a dat cu adevărat lovitura în America (și, prin urmare, în întreaga lume) ,ascultându-l in intregime, nu e greu de înțeles de ce. Piesa care dă titlul albumului prezintă unul dintre cele mai iconice riff-uri din istoria rock-ului,dar dincolo de ea mai avem și „Touch Too Much”, o demonstrație impresionantă a talentului lui Scott de a transmite distracția pe care o genera,cu sunetul vocii sale, și piesa „If You Want Blood (You’ve Got It)”, care cu siguranță ar fi devenit single-ul de succes al albumului dacă piesa care dă titlul albumului nu ar fi eclipsat-o. Highway to Hell a fost.a rezultatul unui talent brut, combinat cu o producție mai prietenoasă cu publicul,rezultand un succes de amploare.
. Am acum o varsta,dar ascult cu aceeasi placere AC/DC ,la fel ca si in tinerete.
Alegerea mea ar fi de noutate.
Pe pick-up, Moon Music de la Coldplay muzica nu doar se aude, ci se simte.
E genul de muzică care, pe vinil, nu vine spre tine, ci te trage în ea. Îți încetinește ritmul, îți liniștește gândurile și te lasă suspendat undeva între vis și realitate. Fiecare piesă pare mai aproape, mai caldă, ca și cum ar fi cântată doar pentru tine.
Și exact asta face diferența: nu mai e doar audiție, e evadare.
O imersiune completă într-un univers romantic, în care timpul nu mai contează, iar tu rămâi doar cu starea versurile și senzația dată la fiecare minut.
Depeche Mode, Songs of Faith and Devotion…pentru că că…la vremea respectivă shock și uau…și pentru că acum…la fel…
Să se taie un “că”:)))
Am avut o atracție deosebită pentru 4Non Blondes, trupă formată în 1989 la San Francisco. Am adorat vocea deosebită cu inflexiunile caracteristice ale Lindey Perry, cu cea mai reprezentativă piesă a lor: What’s up. Ascult oricând cu plăcere această melodie, care mi-a fost introdusă de către cea mai bună prietenă a mea de la acea vreme.What’s up’ era nelipsita la petrecerile noastre.
În perioada anilor 1970, o serie de concerte cu public numeros, au adus în fața publicului o trupă ce va reușii să se impună rapid, aceasta fiind Formația Fără Nume.
Totul a fost posibil și datorită posturilor de radio, dar și casei de discuri Electrecord, care prin imprimarea unor single-uri, i-a băgat în casa melomanilor. Succesul acestor ”mici” discuri au dus rapid la invitarea trupei în Studioul Tomis pentru imprimarea unui LP, având la mixer pe ”vrăjitorul” butoanelor Nea Fredy Negrescu.
Și astfel apare primul LP al trupei ”FFN – ZECE PAȘI”
Discul a reușit să atragă atenția prin mapa sa de prezentare, destul de îndrăzneață pentru acea perioadă.
Coperta fiind gatefold l-ea permis să folosească o fotografie a lui Emilian Urse, făcută în sala de repetiții cu echipamentul ce are în prim plan însemnele Marshall, iar protagoniștii pozează precum trupe occidentale ale momentului.
Compozițiile sunt realizata pe ”calapodul” rock autentic.
Încercarea de diversificare a compozițiilor face ca trupa să baleeze între hard și progresiv.
Punctul forte pe acest material este chitara solo, iar secția ritmică, apariția flautului și partitura de orga sunt acolo pentru a susține și vocea lui Cristian Madolciu.
Piesa ce îmi place, este „La răscruce de vânt”
Acest disc, (ca și celelalte apărute la Electrecord au un cuvânt de spus în istoria rock-ului românesc) aduce un moment de ”îndrăzneală”, ce se datorează și celor ce sunt Formația Fără Nume: Gabriel Litvin – chitara, double six, synthesizer, voce; Silviu Olaru – bas ; Cristian Madolciu – voce, percuție; Florin Dumitru – tobe; Doru Donciu – flaut, muzicuță.
Ștefan Hrușcă cu albumul „Urare pentru îndrăgostiți” apărut în anul 1987 la casa de discuri Electrecord
Prieteni ce-aveti fiecare
În inima dragostei lor
Va fac la toti o urare
De floare de mar si noroc
De floare mar si noroc
Logodna de aripi va fie
Duminica vietii în doi
Si tot ce e bucurie
Sa-mparta lumina cu voi
Sa-mparta lumina cu voi
Viata e tot viata e tot
Tot ce ne-a fost daruit
Toti sa traim toti sa iubim
Viata la plus infinit
În mâna iubirii curate
Mireasma de floare suntem
Si strune îngemanate
Pe cerul aceleiasi vieti
Pe cerul aceleiasi vieti
De-aceea si lumea vibreaza
Când trecem prin ea visatori
Iubirea mea va aseaza
Pe frunte cununa de flori
Pe frunte cununa de flori
Viata e tot viata e tot
Tot ce ne-a fost daruit
Toti sa traim toti sa iubim
Viata la plus infinit
Prieteni va fac azi urare
La bine sa fiti si la greu
Si sa iubiti fiecare
Cu dragoste dubla mereu
Cu dragoste dubla mereu
Si tot ce iubiti sa-nfloreasca
Departe de noptile reci
Multi ani, multi ani sa traiasca
Traiasca iubirea în veci
Traiasca iubirea în veci
Viata e tot viata e tot
Tot ce ne-a fost daruit
Toti sa traim toti sa iubim
Viata la plus infinit
Viata e tot viata e tot
Tot ce ne-a fost daruit
Toti sa traim toti sa iubim
Viata la plus infinit
Pot spune cu siguranță că albumul este Thriller al lui Michael Jackson (1982). A part barierele rasiale cu videoclipul, transformat muzica într-o experiență cinematografică. Alegerea acestui album nu este doar despre muzică, ci despre momentul în care pop-ul a devenit o forță culturală de neoprit.
• „The Dark Side of the Moon” (1973) de la Pink Floyd. Roger Waters (bististul) a decis că noul album trebuie să abordeze „presiunile vieții”: timpul, banii, frica de moarte și, crucial, nebunia. Ei nu mai doreau să facă muzică spațială abstractă, ci să se conecteze cu experiența umană reală. În loc de instrumente convenționale, au folosit efecte sonore (ceasuri care ticăie, monede care cad, bătăi de inimă) și „musique concrète”. Sunetul cardiac de la începutul și sfârșitul albumului simbolizează ciclul vieții și al morții.”The Dark Side of the Moon” a fost conceput ca un tot unitar, nu ca o colecție de cântece. A fost un act de rezistență împotriva culturii single-urilor de 3 minute. Lirica lui Waters a explorat alienarea și materialismul (piesa „Money”), oferind un mesaj anti-consumist puternic într-o epocă în care rock-ul devenea o afacere imensă. A rămas în topurile Billboard timp de 741 de săptămâni (peste 14 ani) între 1973 și 1988, un record absolut. A transformat durerea personală a trupei (pierderea lui Barrett) într-o artă universală.
IRIS. ALBUMUL IRIS 1.ESTE IDEAL.
Cantafabule – Phoenix, un album care pentru mine a încetat demult să fie doar muzică, devenind o coloană sonoră a propriei mele maturizări. M-a găsit într-un moment de răscruce, când aveam nevoie să știu că pot fi complexă și profundă fără să-mi pierd identitatea, chiar și atunci când totul în jur mă împingea spre alegeri simple sau previzibile. Mă fascinează povestea din spatele, efortul imens de a clădi un univers mitologic întreg, cu o rigoare aproape obsesivă pentru detaliu, într-o perioadă în care libertatea de exprimare era un lux. Pentru mine, e egal cu refuzul compromisului și curajul de a merge până la capăt cu o viziune proprie, amintindu-mi constant că orice construcție care merită efortul, fie ea personală sau profesională, cere o structură solidă și o pasiune care nu acceptă scurtături.
Scorpions – Love at First Sting
Este unul dintre albumele pe care le aveam în „heavy rotation” când mă jucam cu casetele și casetofonul părinților la începutul anilor ’90.
La vârsta aceea, 4-5 ani, îmi plăcea orice muzică, bineînțeles. Mai mult decât muzica, era chiar mai interesant procesul de schimbat casetele una după alta și derulatul cu creionul fie că ieșea banda sau nu. „Love at First Sting” mi-a rămas aproape de suflet pentru că era cel mai „hard” album de acasă, era pur și simplu memorabil prin sound pe lângă celelalte casete cu artiști din zona pop: Stevie Wonder, ABBA, Tina Turner. Și nu doar atât: era și cel mai vechi. Era prima casetă adusă din străinătate de tatăl meu, în 1985, foarte tânăr marinar pe atunci.
Caseta încă o am și, deși mai agață banda, încă o pot asculta cu plăcere.
go outside and hug a tree – Valeria Stoica, pentru ca atunci cand credeam ca albumul asta nu poate fi mai bun, l-am ascultat la pick-up and there it was ❤️
Alkexandru Andries – Rock’n’roll, Despre Distante si Interioare – sint albume legendare ascultate in mod foarte romantic acasa dar si la concerte. Dimineata devreme, Fara tine nu, Zile egale – le fredonez si azi cu aceasi placere ca acum 35-40 ani. Mi-au facut viata mai usoara si vesela. Ar prinde bine un pickup pt ca inca mai am discurile dar nu am pe ce sa le ascult analog.
Albumul meu preferat este „Lumea alba”, Sfinx. Este singurul disc pe care l-am pastrat si l-am luat din casa parinteasca cand am plecat din ea pentru totdeauna.
Cand eram copil, tata obisnuia sa imi cante melodii de pe acest album, dar si altele, ale altor artisti. Va amintiti zilele acelea in care nu aveam curent electric si nu erau nici emisiuni la televizor? Anii ’80 erau anii in care nu cumoasteam lipsurile acestea, dar ma bucuram sa descopar muzica adevarata alaturi de tata. „Om bun”, una dintre piesele care ini vor aminti mereu de tata.
Al doilea motiv. Discul acesta are o supracoperta din plastic transparent. Sub aceasta supracoperta am mai gasit un dar pretios, telegrama prin care mama il anunta pe tata, care lucra in alt oras, ca m-am nascut. „Avem o fetita. Totul este bine”, cuvintele care imi vor aminti mereu de amandoi.
Din intreaga poveste de mai sus, acum suntem doar eu si mama, o telegrama, un album si o viata frumoasa traita impreuna. A… si o combina, ca pe vremuri, care nici nu mai stiu daca functioneaza, pentru ca nu am curaj nici sa ma uit la ea.
Albumul Armaghedon de Celelalte Cuvinte .
Queen – “Innuendo”, așa am descoperit muzica adevărată. 🎸
Pink Martini- Sympathique.
Este primul cadou primit de la soție, comandat special din SUA. Este vinilul cu care am readus la viata pick-up Tehnoton Allegro, moștenit de la bunicul meu si la care ascultam in copilărie viniluri cu povesti pe care le mai am si acum.
Album: Bad
Artist: Michael Jackson
Piesa preferată: Dirty Diana
Aleg acest album pentru că reprezintă una dintre cele mai puternice etape din cariera lui Michael Jackson, iar Dirty Diana are o energie aparte și un sound rock care mă prinde de fiecare dată. Este un album iconic care a influențat generații întregi
Queen – practic orice album. Pot asculta orice album si orice melodie de la Queen la orice ora din zi si din noapte si mi s-ar face pielea de gaina.
Dar, daca ar fi sa aleg unul singur, ar fi The Works (1984), deoarece contine melodia mea favorita, I want to break free.
Breaking Benjamin – We Are Not Alone . Pentru ca este un album perfect cap coada. L-am descoperit cand eram in liceu pe fostul google video / youtube cand cineva a postat un music video cu scene din jocul half life 2. De atunci sunt fanul lor si detin toate albumele.
Yanni – The Very Best of Yanni, deoarece imi plac foarte mult acest artist si muzica lui.
Am ales un album de debut – dar nu doar asta a însemnat; perioada și impactul pe care l-a avut a fost un moment de „cotitură culturală”, dacă pot spune așa, un fel de „before and after” pentru muzică, estetică și ceea ce însemna atunci conceptul de „identitate online”. Nu știu dacă a definit o eră, dar a schimbat complet direcția muzicii pop moderne: Born To Die – Lana Del Rey.
Și a venit într-un moment în care pop-ul era dominat de multă energie și hituri radio ultra-difuzate (Katy Perry, Lady Gaga etc.). Lana Del Rey a venit exact cu opusul: tristețe, melancolie și o vulnerabilitate pe care a transpus-o aproape cinematic.
Born To Die, în mod cert, nu m-a făcut să dansez, dar m-a făcut să simt și tocmai asta a fost cheia pentru a deveni un debut revoluționar. Influențele de Old Hollywood și vibe-ul Americana, acel baroque-pop combinat cu influențe urbane, toate m-au dus într-o zonă în care niciun artist nu mă ducea în anul 2012.
Explorează și ideea de „American Dream”, care încă te prinde și acum, după atâta timp, și tocmai pentru cineva care nu a trăit pe pielea lui acel vis american, albumul a prins și mai tare.
Și după atâția ani, îl ascult și provoacă aceleași sentimentele. Albumul a rezistat în timp. La început a fost criticat, mulți l-au respins, dar, în timp, a fost reevaluat și recunoscut ca unul dintre cele mai influente albume ale anilor 2010.
Și îmi place tocmai pentru că e un album care nu doar se ascultă — se trăiește. Practic, are meniul complet: iubire, pierdere, frumusețe, distrugere, visuri, relații toxice, dependență, dorință de validare, singurătate, materialism. Este imperfect, controversat, și tocmai asta îl face memorabil.
Aleg Born To Die pentru că nu este doar muzică — este o experiență, o estetică, o epocă; este un statement artistic, un moment cultural și o experiență care a rămas cu mine mult timp după ce muzica s-a oprit.
Albumul preferat: Savoy – „Domnișoară” (sau albumul care conține melodiile menționate)
Artist: Savoy
Motivația mea:
„Pentru mine, muzica celor de la Savoy nu este doar artă, ci temelia propriei mele familii. Aleg acest album pentru că pe acordurile acestor melodii – ‘Domnișoară’, ‘Nostalgie’ și ‘Până la lacrimi’ – m-am îndrăgostit de cea care îmi este soție de 35 de ani.
Suntem și astăzi împreună, iar sentimentele noastre sunt la fel de vii ca la început, exact ca prospețimea acestor piese care nu se demodează niciodată. Fiecare audiție este o călătorie în timp către momentul în care ne-am unit destinele. Să putem asculta din nou aceste șlagăre de neuitat la un pick-up vintage ar fi cel mai frumos cadou pentru aniversarea noastră, o celebrare a unei iubiri care a rezistat timpului, la fel ca muzica maestrului Marian Nistor.”
Pink Floyd – The Wall..albumul ce mi-a marcat copilăria. Știam câteva piese, dar albumul complet l-am ascultat pe la 15 ani, după revoluție și după ce am plecat din satul meu la un liceu în oraș. Pe la 20 ani am văzut filmul, iar acum la 50 o iau de la capăt. Copila mea de 14 ani asculta Pink Floyd zi și noapte. Nu pot decât sa ma bucur!
Albumul meu favorit este Maria Callas – Live & Alive, The ultimate live collection remastered, evident artistul principal al albumului fiind Maria Callas. De ce acest album? O întrebare foarte bună! Ei bine, răspunsul este foarte interesant și foarte frumos, cred eu. Totul se învarte în jurul vocii sopranei și a impactului pe care această voce a avut-o și încă o are asupra vieții mele. Totul a început când aveam aproximativ 6 ani. Auzisem vag despre operă prin casă în discuțiile oamenilor mari, un subiect destul de neabordat ori poate doar ignorat de mine, preocupat fiind cu jocurile vârstei. Nu știam în ce constă, nu auzisem niciodată. Într-o zi, spre seară, când stăteam cu toată familia în sufragerie, părinții, într-o discuție despre diferiți artiști au menționat acest nume sonor. Eu, intrigat, am întrebat cine-i, iar tatăl meu îmi răspunde tot cu o întrebare: „Cum cine? Dar am mai vorbit depre ea.” Eu raspund cu nu, moment în care mi se spune pe scurt cine este de fapt. Țin să menționez că nu au fost prea multe lucruri aflate pe moment: soprană foarte bună. Atât. Iar după asta, exemplul muzical. Mi-au pus o înregistrare cu soprana în concert la Hamburg. Majoritatea care știu despre ce vorbesc își pot aduce foarte ușor aminte imaginea alb-negru cu orchestra cântând celebra uvertură a operei Carmen, iar apoi pe Callas cântând Habanera. Am fost fascinat! Ce voce plăcută, armonioasă, vibrantă; poziția lui Callas care construia din gesturi caracterul personajului eponim din operă, notele lui Bizet care răsunau de pe buzele ei. Minunat! După ce s-a terminat și mi s-a explicat ce am ascultat, primul gând apărut în minte a fost: „Asta e muzica mea!” , apoi „Vreau să ascult asta în fiecare zi!”. Haios pentru un copil de 6 ani și ce-i drept, m-aș fi amuzat de lucrurile astea dacă ar fi fost altfel. Dar nu a fost. După vreo doi ani, undeva prin clasa a II-a, am mers cu învațătoarea la operă. Nu știam la ce spectacol merg, dar am zis să încerc la noroc. Imaginați-vă reacția mea când am aflat că mergeam la Carmen. Niciodată n-am reacționat mai vivace ca atunci. Pur și simplu când am auzit, am chiuit fără să îmi dau seama. Mi-am speriat și colegii. Pe învățătoare, în schimb, a bufnit-o râsul. Am savurat acel spectacol ca prima oară. Am revăzut Carmen de încă 4 sau 5 ori în stagiunea aceea. Îmi duceam părinții la operă. Am început să văd și alte spectacole: Aida, Nunta lui Figaro, Don Pasquale, Liliacul, iar în final Traviata, cu puțin timp înainte de pandemie. În pandemie am fost blocat în casă ca majoritatea. Școală nu se făcea în totalitate, iar 8-10 ore sechestrat în casă de unul singur sunt destul de monotone. Nu mai spun de teama care a apărut în urma știrilor. Combinația perfectă, doar că a fost alinată de muzică. La începutul carantinei am descoperit o înregistrare cu Traviata. Cu cine? Cu Maria Callas. Aproape 2 luni de zile ascultam Traviata și Carmen, operele integral. Se întâmpla uneori să le ascult de două ori pe zi! Atât de mult îmi plăceau. Nu mai spun că înregistrarea respectivă a spectacolului live este considerată dintre cele mai bune ale lui Callas. Și așa am trecut prin acea perioadă grea. După, când am început să mă mai culturalizez am uitat puțin de ea. Descoperisem Beethoven și Ceaikovsky… Dar după ce pandemia m-a privat de mers la operă și în carantină și după (motivele sunt mai puțin importante) timp de aproape 2 ani, am reușit să reiau obiceiul, mai pasionat. Atât de pasionat încât, după ce am văzut Madama Butterfly, am vrut să cumpăr un cd cu toată opera. Și așa mi-am început colecția de muzică. Nu întâmplător a fost când în Cărturești am găsit Rigoletto cu Maria Callas, al doilea album cd. Spectacol live. Momentul în care am fost lovit de ceva magnific. Opera dusă la nivelul cel mai sublim. Datorită lui Callas. Am început să vânez cât mai multe înregistrări cu ea, opere după opere. Eram fascinat. Îmi imaginam pentru fiecare înregistrare live cum se desfășura acțiunea pe scenă și intram în rezonanță cu reacția publicului, cu acutele soliștilor, cu cântecul lui Callas pentru fiecare personaj, fiecare trăire scenică dată de linia melodică o resimțeam în minte și în piept. Așa am avut-o în față pe tânăra îndrăgostită Tosca, pe Traviata plăpândă și chinuită a lui Verdi, Lucia lui Donnizetti (a cărei arie a nebuniei a fost modernizată în filmul „Al cincilea element”), pe Norma lui Bellini (pe care am ascultat-o cu sufletul la gură de parcă eu aș fi compus-o și aș fi prezentat-o în premieră) și toate sub vocea lui Callas. I-am ascultat tot repertoriul cu o excepție. Ultima ei operă la Scala, „Poliuto” de Donizetti. N-am reușit până în ziua de azi să mai găsesc în magazine (și nici online) înregistrarea pe cd sau vinil. Și este ce-i drept păcat pentru că are unul dintre cele mai frumoase subiecte întâlnite de mine. Și revenind, de ce este favoritul meu? Simplu. Printre ariile surprinse pe discul albumului se află una extrasă din Poliuto. Mai mult, reprezintă un cadou de la niște foarte bune prietene care s-au străduit să îmi îndeplinească, atât cât au putut de a auzi vocea lui Callas la mine în cameră, revenind de pe un disc de vinil, mult mai bine decât de pe un cd. Și mai mult, pentru că surprinde toate momentele magnifice pe care le-am povestit mai sus. Poate că nu are Habanera, dar în rest atinge totul. Vraja muzicii și a vocii sopranei, puterea și delicatețea ei, amintirile mele, trăirile mele care sunt la fel de puternice și în ziua de astăzi atunci când ascult discul și vor rămâne așa până la final.
Formatia Azur
Cantece de petrecere
Un disc cu o șalupa
Imi aduce aminte de tata !
Dupa divortul parintilor acum aprox 35 de ani tata s a mutat singur si cand mergeam in vizita eram fascinat cand luam sa pun o placa vinil ,aceasta sa inceapa sa se invarta iar acul sa inceapa sa scoata pocnituri ,hâșâit iar apoi doar ritmuri vesele .