Fathers: albumul perfect care a pornit dintr-un test de studio

Un album perfect te face să simți că ai tot, că nu-ți mai trebuie nimic

Piesele sunt împlinite melodic-ritmic-armonic, ordinea lor are coerență, firul e fără cusur de la un capăt la celălalt, toți cântă în deplină ascultare, stăpânind economia pe toată lungimea firului. Exprimă exact cât e nevoie, implică virtuozitate fără orgoliu, nu complică inutil, sofisticarea se simte din articulare și totul sună deplin. Toate sunetele sunt limpezi, instrumentele distinct decupate și în același timp adunate complementar în spectrul de frecvențe. Dincolo de expresia muzicală, sună foarte bine, îți place să asculți, totul te împlinește.

Nu ai nimic de descifrat, te delectezi și atât. Nu putem aștepta revoluții și revelații estetice de la fiecare album, în schimb ne putem simți bine când pur și simplu sună bine.

Și ajungem la un album perfect care conține imperfecțiuni

Nu e perfecțiunea steril clinică, fără suflu, ci perfecțiunea care permite greșelii să existe, care lasă umanul să respire. Producția invizibilă — dacă observi trucuri de producție, înseamnă că ceva n-a funcționat. Pe un album cu adevărat reușit, nu observi nimic din astea. Simți doar muzica. Greșeala, imperfecțiunea controlată, momentul de umanitate necenzurat sunt părți din soluție, nu probleme de rezolvat. Asta dacă vrei să atribui umanului perfecțiunea și nu rămâi un mistic. Fathers este albumul.

Kenny Blume, cunoscut ca Kenny Beats, tocmai terminase de construit consola de înregistrare din studioul său din Putnam Hill, Los Angeles. Era încă 95 la sută gata și voia să testeze echipamentul înainte de a-l folosi serios. L-a sunat pe Kiefer și l-a rugat să vină cu niște muzicieni ca să cânte ceva prin studio, să vadă dacă totul funcționează. Kiefer cântase în acea perioadă cu CARRTOONS, basist și producător pe care merită să-l descoperiți și separat de acest proiect, cum de altfel merită toți muzicienii implicați, și cu bateristul Nate Smith. Au venit. Au început să cânte. Consola a funcționat. În 48 de ore aveau opt piese. Ce consolă o fi acolo nu știu, dar sună incredibil.

Spontaneitatea se aude în fiecare secundă a albumului

Acesta e genul de poveste care sună a legendă pentru promo, doar că e adevărată. Spontaneitatea se aude în fiecare secundă a albumului, tocmai pentru că nimeni nu a venit cu un plan. Au venit cu instrumente și cu încredere reciprocă, ceea ce e cu mult mai important.

Fiecare în lumea lui, unde știe foarte bine ce face. Toți au notorietate, colaborări sonore și sunt foarte bine conectați la realitate, la lumea muzicală de azi. Da, există așa ceva, iar acest album este dovada perfectă. Nate Smith a fost cel care a adunat pentru prima dată trio-ul de bază în 2023, în cadrul rezidenței sale la Festivalul de Jazz din Montreal, după care au urmat turnee în SUA și Japonia.

Așa se formează un superorganism

Când acești patru oameni se întâlnesc într-o cameră fără un plan prestabilit, se produce ceva ce depășește suma părților. Toți scriu bine, toți cântă la un nivel ridicat și se provoacă reciproc spre un nivel superior. Așa se formează un superorganism.

Cele opt piese sunt creditate în egală măsură tuturor celor patru, cu contribuții adiționale de la saxofonista Nicole McCabe, vocalista Genevieve Artadi de la KNOWER, chitaristul Paul Castelluzzo și coardele lui Yasmeen Al-Mazeedi. Pe tot albumul, perfecțiunea e în detalii: armonia atent aplicată pe melodie, accentul pe cursivitate, disonanța minunat gestionată, straturile fine de coarde, amestecul de Rhodes și pian acustic, tonul de saxofon spre final. Dar devii prea muzicolog cu Fathers pentru că totul se simte atât de bine.

Numele proiectului vine de la Kiefer

„Fathers” este modul inedit și amuzant în care pianistul se adresa colaboratorilor pe parcursul sesiunilor din studio. Când a venit cu ideea numelui, nimeni nu a ezitat o secundă. Proiectul nu putea purta niciodată alt nume. Și într-un fel, acest nume spune ceva despre muzică: autoritar fără să fie rigid, cald fără să fie sentimental, familiar fără să fie previzibil.

Un test de studio a devenit unul dintre cele mai interesante debuturi Blue Note din ultimii ani. Așa se întâmplă când oamenii potriviți se află în același loc la momentul potrivit și au curajul să lase greșeala să fie parte din soluție. Oricum, acele greșeli doar ei le observă.

Text de Berti Barbera

Ascultă albumul aici -> bluenote.lnk.to/FATHERSID

Citește mai multe recenzii pe Sunete -> sunetelive.ro/categorie/recenzii/