Pet Shop Boys sunt recunoscuți pentru stilul lor distinct – un amestec de ironie, eleganță synth-pop și lirism urban. Dar ceea ce i-a făcut cu adevărat speciali în peisajul muzicii britanice nu ține doar de discografia proprie, ci și de modul în care și-au pus amprenta pe carierele altor artiști.
Neil Tennant și Chris Lowe nu au fost doar o trupă de succes, ci și compozitori, producători, remixeri sau pur și simplu voci esențiale în proiecte în care numele lor apare discret. Au lucrat cu legende ca Liza Minnelli, Dusty Springfield sau David Bowie, au scris piese pentru filme, au creat personaje de teatru și au apărut în proiecte-colaj precum Electronic, care au definit o epocă.
Privind în urmă, colaborările Pet Shop Boys spun o altă poveste a pop-ului britanic: o poveste în care granițele dintre trupe dispar, iar ideile circulă liber, într-un peisaj sonor unde discreția devine forță creativă.
Colaborarea dintre Neil Tennant și supergrupul Electronic a început cu single-ul Getting Away with It (1989), o piesă co-scrisă de Tennant alături de Bernard Sumner (New Order) și Johnny Marr (The Smiths).
Tennant cântă refrenul, iar piesa devine imediat un succes internațional, cu un sound clar influențat de stilul Pet Shop Boys. Trei ani mai târziu, Electronic lansează Disappointed (1992), cu Tennant în rol principal – o piesă care ar putea trece ușor drept un single PSB neoficial, având în vedere vocea, tonul și producția.
Aceste colaborări sunt exemple clare ale felului în care Pet Shop Boys au contribuit la definirea unei estetici muzicale britanice a epocii.
În 1987, Pet Shop Boys o conving pe Dusty Springfield să cânte alături de ei pe What Have I Done to Deserve This?, un duet care reaprinde cariera cântăreței după o perioadă de retragere. Piesa ajunge în topurile din întreaga lume, iar colaborarea continuă.
Pentru filmul Scandal (1989), Pet Shop Boys compun pentru Dusty piesa Nothing Has Been Proved, urmată de In Private, ambele devenind parte dintr-un mini-revival al vocii sale în anii ’80. Neil Tennant a declarat adesea că Dusty este una dintre cele mai mari voci ale secolului XX, iar sprijinul acordat ei a fost și un act de admirație personală.
Tot în 1989, Tennant și Lowe produc și compun majoritatea pieselor de pe Results, albumul Lizei Minnelli, care include coveruri reinterpretate în stil synth-pop (Losing My Mind de Stephen Sondheim) și piese originale semnate de PSB. Rezultatul e un material surprinzător, care o scoate pe Minnelli din zona Broadway și o aduce într-un teritoriu modern și electronic. Albumul a fost un succes în Marea Britanie și rămâne unul dintre cele mai atipice proiecte din cariera artistei.
Relația Pet Shop Boys cu David Bowie s-a concretizat în 1995, când au remixat piesa Hallo Spaceboy, transformând-o radical.
Tennant a adăugat versuri noi și propria voce, iar rezultatul final a fost lansat ca single oficial – practic, un duet Bowie–Tennant. Bowie i-a lăudat public și i-a descris drept „cea mai importantă trupă britanică după Beatles”, o validare care spune tot despre respectul reciproc dintre artiști.
Personajul Billie Trix, creat pentru musicalul Closer to Heaven (2001), revine în 2019 în one-woman show-ul Musik, scris de Jonathan Harvey, cu muzică originală Pet Shop Boys. Interpretată de Frances Barber, Billie Trix este o anti-divă decadentă, care spune o poveste plină de umor, droguri și melancolie. E o altă direcție în care PSB își extind influența: în teatrul muzical, cu personaje care le reflectă universul liric.
În 2003, Pet Shop Boys au remixat piesa Walking on Thin Ice a lui Yoko Ono, considerată de Neil Tennant una dintre cele mai importante piese din istoria muzicii. Remixul a fost lansat oficial și a intrat în topurile dance din SUA. Nu e doar un gest de admirație, ci și o formă de actualizare sonoră, prin care PSB au adus în fața noilor generații o piesă legată de finalul tragic al lui John Lennon.
În 2006, Pet Shop Boys colaborează cu Rufus Wainwright pentru piesa Casanova in Hell, inclusă pe albumul Fundamental.
Rufus a interpretat piesa în turnee împreună cu Neil Tennant, iar relația lor artistică a continuat de-a lungul anilor. Wainwright i-a citat frecvent ca influență majoră, iar colaborarea lor e mai degrabă una de familie creativă, decât de ocazie.
Pet Shop Boys au fost mereu mai mult decât o trupă. În tăcere și cu eleganță, au devenit un liant între generații, genuri și personaje. Iar colaborările lor rămân o hartă sonoră a unei epoci în care pop-ul nu însemna doar hituri, ci și artă, asumare și conversații muzicale între oameni care chiar aveau ceva de spus.
Ascultă pe canalul SUNETE de pe Spotify mixul de piese Pet Shop Boys: