La aproape 40 de ani de la debutul care i-a adus statutul de „poetă urbană” a generației ’80, Suzanne Vega lansează Flying With Angels, cel de-al zecelea album de studio – un material sofisticat, introspectiv și surprinzător de eclectic, care îmbină folk-ul newyorkez cu soul-ul anilor ’70.
Într-un interviu acordat revistei Classic Pop, Suzanne Vega vorbește deschis despre noile sale compoziții, influențele care le-au modelat și temele care o preocupă în prezent: de la pandemie și Trump la războiul din Ucraina, de la amintiri personale până la visuri netrăite.
„Cred că ceea ce a definit atmosfera acestui album au fost anii Covid”, spune Vega. „New York devenise un oraș-fantomă. Străzile erau goale, doar ambulanțele și șobolanii se mai auzeau. Acea senzație de gol și neliniște a ajuns în cântece.”
Titlul Flying With Angels nu este deloc întâmplător: multe dintre piese evocă o stare de vulnerabilitate poetică, dar și o reziliență blândă, aproape senină.
Unul dintre cele mai puternice momente ale discului este piesa Last Train From Mariupol, inspirată de tragedia refugiaților ucraineni:
„Văzând acele imagini la televizor, mi-a venit în minte ideea unui tren fictiv, ultimul tren din Mariupol, în care se urcă inclusiv Dumnezeu, speriat de ceea ce vede.” – explică artista.
Albumul include însă și surprize sonore. Love Thief, de exemplu, aduce un omagiu vibrant soul-ului clasic, influențat de Motown și Marvin Gaye, cu inflexiuni moderne inspirate de Anderson .Paak.
„Mi-a venit refrenul și l-am trimis lui Gerry Leonard (chitaristul meu), spunându-i: nu știu ce e, dar fă ceva cu asta.”
În contrapunct, piesa Rats aduce energie punk într-o cheie jucăușă și experimentală, iar Chambermaid – poate cea mai enigmatică de pe disc – este, indirect, un tribut adus lui Bob Dylan.
„Mi-a venit ideea că sunt camerista lui Bob Dylan… și de acolo a pornit totul. Într-un vis, mi-a spus: ‘Nu uita să-mi scrii’. Am păstrat acea replică. Uneori, trebuie să lași loc în cântece pentru vis, absurd sau magie – altfel devin doar jurnalism.”
Ultima piesă a albumului, Galway, închide cercul afectiv al Suzanei Vega și evocă o poveste netrăită:
„Este despre o posibilă iubire care nu s-a întâmplat. O cale pe care nu am apucat-o, pentru că am ales alta. Uneori, și aceste experiențe merită cântate.”
Cu un turneu în pregătire, dar fără apariții la festivaluri în vara aceasta, Suzanne Vega își păstrează ritmul interior și rigoarea artistică. La întrebarea dacă mai are planuri de viitor sau doar o glorie trecută, răspunde simplu și direct:
„Faptul că atât de multe artiste solo reușesc azi – de la Billie Eilish la Sabrina Carpenter – îmi dă speranță. Și mie. Pentru că simt că mai am un viitor, nu doar un trecut.”
Deși Flying With Angels e un album ancorat în prezent, cu teme actuale și o abordare sonoră diversă, Suzanne Vega nu se rupe niciodată de trecutul care a consacrat-o. Piesele Luka și Tom’s Diner – devenite simboluri ale muzicii alternative din anii ’80–’90 – rămân repere esențiale în parcursul ei artistic, dar și puncte de plecare pentru noile generații care îi redescoperă vocea.
Cu acest nou material, Vega nu își celebrează doar trecutul, ci demonstrează că mai are încă multe de spus. Și o face cu aceeași luciditate poetică și eleganță discretă care au consacrat-o.
