NIN = Nine Inch Nails – Dublin, 15 iunie 2025, 3Arena
partea #1 (PIL) link aici
La NIN a fost exact opusul lui PIL: nema bilet, nema pregătire, nema niente, rien, pas, nada.
Flashback:
După ce am luat bilete la PIL, m-am mai uitat pe site-ul Events Dublin și pac, apare: Nine Inch Nails, 15 iunie. Zic, gata, luăm, că oricum e mai ieftin decât la pub. Și bang, nu mai erau bilete standing.
Cut to: 2 luni mai târziu, acum erau. Dar nimeni nu mai vrea să meargă. Ok.
„Da’ de ce te duci, nu i-ai mai văzut?” – „Ba da, la Sziget, în 2009 or so.”
Felsziget adică. Târgu Mureș. Nu m-au spart nici atunci. Iar Trent Reznor și Atticus Ross o ard mai bine pe muzici de film. Au chiar și un Oscar pentru asta (The Social Network).
Flashback:
Ascultam NIN acu’ 30 de ani, pe vremea lui The Downward Spiral (1994). Erau cei mai tari pe când aveau piesă pe genericul de la Seven (1995), Closer (da, s-a cântat). După The Fragile (1999) m-au cam pierdut. With Teeth…
Cut to:
E duminică și am ieșit din Dublin. Și uitasem că e concertul, dar eram la lac la Glendalough și am văzut acolo o fată cu tricou cu NIN și mi-am amintit că era în seara asta. Și ajungem înapoi la intrarea în oraș, la Luas (tramvai). Ne-am suit în primul tramvai de la Tallaght până la capătul celălalt, la The Point, o oră, pe ceas. Am și plecat înapoi cu același bilet, că era valabil până la 22:20. Cobori din tramvai și arena e acolo.
Nu mai e înghesuială, că toată lumea e deja înăuntru. Hai să ne uităm de vreun bilet în plus. Și, miracol, e un nene care are două și mergem la casă și i le printează și așteaptă să intrăm și ni le dă la jumătate de preț.
Amănunt: biletele sunt la cucurigu, sus. Noi vrem jos.
O tăiem pe la stânga spre WC și, ca niște români respectabili, ne băgăm jos, în mulțime. Da, da, știu… Ura și la bar, gin tonic, preț decent (din nou, mai ieftin ca la Budapesta – Link MAIDEN – și la București). Am intrat exact când a început concertul, am plecat exact când s-a terminat.
După o versiune emoționantă la Hurt, cu toată sala scandând versurile. Au cântat și piesa lui David Bowie, I’m Afraid of Americans. Me too 😉
Nu mă înjurați, fanii de NIN, my nails are not nine inch. Mi se pare acum că muzica lor și-a pierdut din duritate, din semnificație. Oricum e o trupă care se reface din când în când, doar cu Reznor și Ross în line-up, în rest muzicieni temporari. Prefer să le ascult score-urile, de la toate filmele lui David Fincher până la recentul The Gorge.
Cronica mea la film aici.
Show-ul lor e cam lipsit de suflet, artificial, și nu mai e așa industrial, dur, sună ca un soi de Depeche Mode mai techno, cu o chitară metal dată mai încet, în spate. Vizual însă e magistral. Ca și sunetul. Sound + Vision. Plus, cântă pe 2 scene: de pe scena mare, hop pe scena mică. Hop on, Hop off. Și un om cu o cameră mobilă pe scenă care filmează muzicienii și proiectează pe ecranele din spate.
Lumini. Multe lumini. Joc de lumini. Lumină bleu, lumină roșie, lumină gri. Ploaie de lumini. În plus, am vrut să văd locația, 3Arena – frumoasă și lată, cea mai mare sală indoor din Irlanda, cu o capacitate de 13.000 de oameni.
Turneul european NIN (primul din 2022 încoace) are 15 concerte, și cel de la Dublin a fost primul dintre ele. De exemplu, cel de la Lyon s-a anulat… bummer Mishu… Sunt și festivaluri (Madrid, Milano, Polonia, Roskilde). Îi mai găsiți prin zonă. Turneul lor 2025 se cheamă Peel It Back! Peel back it was -> www.nin.com
Setlist complet aici -> www.setlist.fm/setlist/nine-inch-nails/2025/
