Trent Reznor. Numele care se confundă cu Nine Inch Nails sau, mai bine zis, omul care reprezintă cel mai bine creația și muzica Nine Inch Nails.
Sunete vă oferă amănunte interesante despre trecutul, prezentul și viitorul trupei Nine Inch Nails, într-un interviu exclusiv pentru România, cu Trent Reznor, liderul trupei.
Nu prea v-ați aventurat în turnee prin Europa de Est…
Ne pare rău că nu am făcut-o, am avut motivele noastre, deși niciunul foarte solid. Casele de discuri nu erau interesate de partea aceea a lumii, iar impresarii nu credeau că merită. Deciziile nu au fost luate de noi – trupa ar fi vrut să meargă – dar mereu apăreau motive pentru care nu se putea, iar cum nici discurile noastre nu erau lansate pe acolo…
Acum, când discutăm locațiile unui turneu, insistăm să ajungem și în acele locuri unde nu cântasem niciodată. De exemplu, în Polonia am găsit un public minunat, pe care oricine și-l dorește atunci când urcă pe scenă. Și m-am întrebat: Oare de ce nu mai fusesem noi aici?
Încerci să te apropii mereu de fanii tăi. Download-uri gratuite, prin Twitter, aplicații iPhone… încerci să simplifici lucrurile sau ești un om căruia îi place controlul?
Relația dintre fani și artist sau trupă se schimbă, iar tehnologia încurajează această schimbare. Este evident că în ultimii zece ani felul în care comunică oamenii între ei s-a schimbat. Eu nici nu mai țin minte de când nu am mai scris o scrisoare cuiva, comunic doar prin e-mail-uri, Twitter și SMS-uri. Ai văzut ce s-a întâmplat cu oamenii care „consumă” muzică: a apărut filesharing-ul și pirateria, dar și iPod-ul, care a schimbat radical felul în care se ascultă muzica. Exact din cauza asta nu văd de ce să nu se fi schimbat și felul în care interacționează artiștii cu publicul.
De când mă știu, am încercat să găsesc moduri în care să simplific lucrurile, dar în același timp să îmbunătățesc experiența oferită fanilor. Nu trebuie doar să cumperi și să asculți pasiv un album, în cazul nostru poți downloada albumul în părți distincte, să-l mixezi, dacă vrei, să pui totul pe internet, nu mă interesează. Și mai ales, nu vreau să taxez pe nimeni pentru asta.
Mai departe, practic oricine poate avea o legătură directă cu noi, în online, în mai multe feluri. Iar eu voi fi întotdeauna sincer și voi încerca să ofer răspunsuri la tot ce sunt întrebat, chiar și în afara interviurilor. Nu pot spune că-mi displace să dau interviuri, ca acum… dar dacă pot vorbi direct cu fanii, n-am nevoie să-ți spun ție ce să le transmiți. Mi-ar plăcea să le pot vorbi direct, pentru că de-a lungul timpului am fost și manipulat, iar ce am zis a fost uneori mistificat ca să se scoată un subiect mai bun. Înțeleg asta, dar nu pot fi de acord, evident.
Așadar, cred că trăim o nouă eră și, în mod sigur, industria muzicală s-a schimbat, oferă acum tot felul de variante de afaceri care – de exemplu – exclud casele de discuri… chestie care mie îmi convine de minune, pentru că o casă de discuri seamănă mai degrabă cu părinții care spun „NU” la orice. „Pot să-mi iau o mașina?” – NU! „Îmi dai și mie 50 de dolari?” – NU! Și tot așa...
Era doar un lanț birocratic, de oameni care nu știu ce fac, așa că îmi pare bine că am scăpat de ei. Și, în plus, crede-mă că e un sentiment beton ca un artist să termine un album vineri, să-l ducă sâmbătă dimineață la masterizat și să-l dea la toată lumea duminică.
Nimic nu poate întrece asta. Să poți face muzică liber și s-o distribui tu, cum vrei și cui vrei… Asta nu se putea face în trecut prin casele de discuri.
Oricum, ideea e că eu cred că există acum foarte multe „instrumente” la dispoziția artistului, iar cum pe mine mă tentează întotdeauna să încalc ceva reguli, pot acum să ofer fanilor posibilitatea de a contribui la ce fac eu, de a se implica activ și în același timp am și eu posibilitatea de a păstra un anuit control și de a renunța la ceea ce a fost relația tradițională între fan și artist.
Ce urmează pentru Trent Reznor? Cred că ai o tonă de proiecte pentru următorii ani…
Da, pregătesc ceva pentru Nine Inch Nails, pregătesc ceva și separat de Nine Inch Nails, vreau să colaborez și cu alți oameni de valoare și, mai ales, există lucruri în muzică pe care îmi doresc de ani de zile să le fac și nu am avut timp.
Îmi place în turneu, îmi place să cânt pentru oameni, dar totuși nu este ceva creativ, e mai mult ceva automat. Când plec într-un turneu, el durează cel puțin trei-patru luni și uneori se întinde și pe doi ani, iar asta fură din timpul în care aș fi putut să creez ceva. Umblu în fiecare zi în alt loc și fac același lucru peste tot, cânt aceleași melodii… nu pot spune că-mi doresc să nu mai fac asta, dar vreau să-mi concentrez energia și în alte direcții, nu numai pe concerte seară de seară.
Ai spus că în SUA fanii au putut înregistra concertele. Chestia asta e valabilă și pentru Europa?
Da, la orice concert care e al nostru sau la care suntem cap de afiș avem câte o cameră care filmează tot. În plus, mergem pe principiul că fiecare poate intra cu ce vrea, fiecare poate înregistra ce și cum vrea și să facă apoi ce vrea cu înregistrarea. Când e vorba de un festival, e un pic mai dificil, pentru că de obicei fanii nu au voie să înregistreze nimic, pentru că sunt și formații care nu agrează acest lucru. Așa că principiul nostru se aplică numai la spectacolele noastre sau la cele la care suntem cap de afiș. Să aducă oricine ce cameră vrea, reportofoane, microfoane de orice fel. Numai frigidere să n-aducă…
La festivaluri noi nu prea putem pune condiții, mai ales când nu suntem headlineri. E ca și cum am spune: „Hei Metallica, o să vă tragă pe bandă toată lumea…” și ar fi tare aiurea. Sau există varianta în care lumea ne înregistrează pe noi și pe alții nu. Așa că noi alegem să nu ducem această luptă – în ceea ce privește NIN, nu ne pasă dacă sau cine înregistrează. Vrem ca lumea să ne vadă.
Care este viitorul NIN?
În timpul turneului Lights in the Sky, care a fost o producție foarte elaborată, am simțit că NIN live trebuie să înceteze să existe… O foarte mare parte din muzica NIN a fost inspirată de anumite energii, sentimente precum tristețea, mânia sau insatisfacția.
Să fiu pe scenă în fiecare seară și să mă identific cu piesele – pentru că aici nu mai e vorba doar de interpretare, în timp devii una cu piesa, piesa devine una cu tine – parcă nu mă mai reprezintă în ultima vreme. În spatele concertelor multe se ascund motive financiare, pentru că este singura cale prin care îți poți câștiga existența, lucru cu care – iarăși – nu sunt de acord.
Interviu preluat din revista Sunete, iulie/august 2009
