Jeneba Kanneh-Mason: o voce proprie într-o familie de voci

Jeneba Kanneh-Mason, la douăzeci și doi de ani, face parte din categoria artiștilor care asimiliează repertoriul fără graba unei maturizări forțate.

„Fantasie” – Albumul de debut

„Fantasie„, debutul ei solo, nu e un album de atestare a tehnicii și a apartenenței la o ierarhie alcătuită de critici afiliați (detașarea de acest aspect distructiv constituie în sine o calitate), ci mai degrabă declarație nonșalantă de identitate muzicală, construită cu inteligență curatorială și cu o profunzime interpretativă îmbucurătoare.

Al cincilea copil al familiei-orchestră Kanneh-Mason și-a găsit propria voce, distinctă de a surorilor ei.

Programul albumului trasează îndrăzneț un arc cu continuitate: Chopin, Debussy, Scriabin și, în centrul lui, trei compozitori afro-americani — Florence Price, Margaret Bonds și William Grant Still. Nu ca o juxtapunere de contraste spectaculoase, ci o căutare a firelor care leagă lumi muzicale aparent îndepărtate. Jeneba construiește o conversație între epoci și continente, cu pianul ca instrument al memoriei și al reveriei.

Sonata nr. 2 în si bemol minor de Chopin deschide albumul și stabilește imediat caracterul interpretării.

Prima mișcare echilibrează extremele de tempo și stare, schimbările dramatice de dispoziție sunt abordate cu atenție și gândire, fără să pară vreodată greoaie. Marșul funebru, a cărui melodie o cunoaștem atât de bine, vorbește în pianissimo, atât de retras încât pare substanța însăși a durerii. Finalul Presto e la rându-i surprinzător prin forță. Original, profund, e momentul meu preferat de pe album.

Nocturnele op. 27 ale lui Chopin confirmă stilul poetic și abilitatea tehnică a Jenebei în abordarea liniilor melodice memorabile. Nu erodează o idee muzicală prin exces de metodică, dimpotrivă, totul pare improvizat și oferit cu dezinvoltură. E reconfortant să asculți un pianist tânăr care nu oferă muzica într-un mod supraelaborat.

Piesele preferate

În centrul albumului, cele trei lucrări ale compozitorilor afro-americani par a fi piesele ei preferate, după modul personal și convingător în care sunt cântate.

Florence Price, prima femeie afro-americană ale cărei lucrări au fost interpretate de o orchestră simfonică majoră, e un teritoriu pe care Jeneba îl cunoaște bine: o cântase la debutul său la BBC Proms din 2021, cu Chineke! Orchestra. Fantasie Nègre nr. 1 capătă în mâinile ei un caracter de omagiu, onorează vocea lui Price în canonul clasic fără să o politizeze.

Troubled Water, compusă de Margaret Bonds, primește o interpretare cu claritate ritmică și legătură spirituală, cu un groove flexibil care respiră, iar pasajele de virtuozitate sunt redate cu fluiditate și eleganță.

Summerland a lui William Grant Still trasează un arc emoțional luminos, de la culorile calde ale deschiderii până la transcendența discretă a finalului.

Preludiile lui Debussy, „La fille aux cheveux de lin” și „Bruyères„, sunt executate foarte delicat. Trecerile sunt suficient de lente pentru a scoate în evidență toate detaliile.

Sonatele lui Scriabin deschid ușa spre un alt teritoriu unde tensiunea și claritatea au nevoie de o permanentă echilibrare. Nicio problemă, Jeneba le evocă cu stăpânire și finețe.

Un album modern

„Fantasie” este un album modern, înrădăcinat în tradiția clasică, semnat de un artist conștient de moștenirile pe care le onorează.

Jeneba Kanneh-Mason își afirmă interpretările cu entuziasm și cu o imaginație bogată. Tehnica e întotdeauna în serviciul muzicii, niciodată expusă competițional. Să vedem cum va evolua, împreună cu ceilalți membri ai familiei ei muzicale, având în vedere teritoriul lor comun marcat de o evidentă pasiune pentru muzică.

Jeneba Kanneh-Mason – „Fantasie”

Sony Classical, 2025 

Text de Berti Barbera

Citește aici mai multe recenzii Sunete -> sunetelive.ro/categorie/recenzii/

-> Jon Secada și Gonzalo Rubalcaba aduc un omagiu sincer repertoriului lui Nat King Cole

-> Seu Jorge revine după șaisprezece ani cu cel mai frumos album al său