Thievery Corporation au revenit în România cu un concert aniversar de 30 de ani la Arenele Romane din București

Mr. Lif

Dintr-o dată, la microfon, o voce cunoscută! Pentru că a fost unul dintre MC-ii care m-au impresionat all time, îi recunoșteam foarte ușor timbrul vocal și flow-ul. Exclam: ăsta e Mr. Lif!

Nu eram singur în backstage și mă bucur că am putut împărți momentul cu cineva. Se încheie concertul, coboară toți de pe scenă, noi țintă pe Mr. Lif, a cărui mirare a fost perfect sinceră:

Wow! Someone actually knows me in Romania.

Bă țărane – era să-mi scape – norocul lui că sunt din popor primitor. Dac-ai ști cât am devorat noi bucăți ca Live From The Plantation sau Because They Made It That Way. Trecem peste și ajungem în zilele noastre…

Bucureștiul e un oraș cu zone plăcute ochiului

Luni, 20 iulie, se încheia ediția 2026 a Electric Castle. De data aceasta, Thievery nu cântă la festival, ci în București, la Arenele Romane. Dacă tot ratasem festivalul, zic hai să-mi șterg fața pe niște muzică bună.

Aproape că a fost o călătorie prin știrile de la ora 5, pentru că am prins și inundații pe la Breaza și vreo două treceri de pod peste ape învolburate destul de hmmm. Dar am ajuns fresh în Gara de Nord, de unde am luat-o la pas spre Arene. Vreme faină, distanță de vreo oră la mers lejer, lesgo!

Nimic notabil, Bucureștiul e un oraș cu zone plăcute ochiului și, dacă ar fi să remarc ceva, n-am prea auzit claxoane (versus Cluj, dacă vrei o dispută de fun).

Cu tricoul ușor îmbibat în efort, mă răcoresc cu prima bere pe un scaun de Arenă. Sunt regal.

Începe, fără prea mult fast, seara muzicală

Program artistic deschis de o trupă din Argentina: Pesces Raros. N-a fost nimeni haios să urle Spania sau ceva usturător pentru perdanții cupei mondiale. Băieții au cântat regulamentar, cu chitara și ceva electronic în spate, de ne cătam prin buzunare după Gus Gus. Ne-a plăcut, am căutat pe net, salvat pentru audiții viitoare. Scuze că nu știam de ei.

Thievery Corporation la ora 20:00 fix

Ora exactă după care îți reglezi ceasul poartă numele Thievery Corporation. Dacă s-a zis 20:00, apăi ardelenește ne ținem de cuvânt.

Au început un concert ceas, întins pe două ore ca un film foarte bun, care nu vrei să se mai termine. Am retrăit entuziasmul multor piese cunoscute (Lebanese Blonde, desigur), cât și părți mai noi, unde skillurile fiecărui membru sau invitat au preluat scena rând pe rând.

Publicul mi-a plăcut, multe tricouri cu logo-ul formației, se știau piesele, versuri. Entuziasm cât să nu sară vreun șold, că deh, ascultăm de jde ani la hoții ăștia. Oricum, frumos, am mai fi vrut noi, dar n-o iei razna de luni chiar așa.

Ciudată exprimarea însă e în perfectă manieră consumeristă când simți că pleci satisfăcut de la un concert. And we did.

Dacă ar fi să îmi încerc norocul memoriei, setlistul pot scrie că a conținut piese ca: All That We Perceive, The Richest Man in Babylon, Sweet Tides, Shadows of Ourselves.

Concertul a făcut parte din turneul aniversar de 30 de ani, o poveste frumoasă scrisă de fondatorii Rob Garza și Eric Hilton.

Iată-i acum aflați la 10 materiale de studio lansate și, judecând după prezența scenică și energia transmisă, nu se opresc aici.

Abia îi mai așteptăm pe la noi!