După mulți ani în care numele, vocea, atitudinea și tot ce ține de portretul unui frontman a fost asociat cu un singur nume de grup, solistul, decadentul personaj Dave Gahan își continuă cariera cu un nou moment individual.
Temperamentul, neliniștea, dar și talentul componistic reprimat în toți anii Depeche Mode, cu exceptia celor trei „scăpări” de pe „Playing The Angel”, sunt suficiente pentru a justifica intenția de a urma și un alt drum, în paralel cu trupa care i-a adus tot ce-și poate dori un tînăr talentat și hotarît să cucerească tot ce se poate cuceri.
Asta după ce a depășit momentul în care nimic nu se mai putea întâmpla, nu mai putea evolua nici măcar un pas mărunt, iar cariera se risipea. Trecut cu bine printr-o experiență din care puțini au norocul să scape, maturizat și așezat alături de cei pe care-i prețuiește cel mai mult, Dave Gahan a regăsit sursa de energie pentru a-și exprima noile sentimente printr-un album solo, al doilea după ce „Paper Monsters” a fost bine primit în 2003.
Christian Eigner și Andrew Phillpott, ambii componenți ai trupei de turneu DM, au completat echipa care avea să-și împartă munca de concepție, producție, programare și cam tot ce duce spre produsul final. Sunetul pregnant electronic amintește de relația sensibilă cu Martin Gore, textele destramă mitul aroganței și ne arată un om vulnerabil care-și caută un rost în haosul vieții de pământean.
Gahan se expune cu onestitate prin propriile piese, dar în acelasi timp nu mai lasă loc de nici o îndoială în privința talentului de a scrie piese.
„Hourglass” nu este o mega-producție cu implicarea unei armate de specialiști. Este o extensie directă a emoțillor pe care Dave Gahan a dorit să le exprime cu versatilitate și greutate emotională, un mod de a face pace cu demonii și cu timpul. Surprinzător de direct, mesajul se insinuează de la primul sunet, primul vers si-ți deschide drumul confesiunii pe care să-l urmezi fãră nici o reținere.
Odată întoarsă, clepsidra ne provoacă să folosim la maximum fiecare clipă.
Text de Berti Barbera, preluat din revista Sunete, octombrie 2007
Dave Gahan
Hourglass
Mute/EMI
