Rezumat
Acum trăim în lumea trupei KraftwerkSuccesulÎnceputuri încețoșate risipite de previziuni exacteAu scris muzică despre autostrăzi și trenuri de mare viteză și impactul transformator al noilor tehnologiiSecretul îndelungatei tinereți
Recunosc, din capul locului, că nu-s vreun fan al genului și subgenurilor muzicii electronice, care, de prin 1970, a început să aibă o influență semnificativă asupra muzicii pop, prin adoptarea sintetizatoarelor polifonice, tobelor electronice și a platanelor, inclusiv emergența ei în genuri precum disco, krautrock, new wave, synth-pop, hip hop și electronic dance music (incluzând house, techno, trance, drum and bass, dubstep și respectivele lor subgenuri).
Acum trăim în lumea trupei Kraftwerk
Asta nu înseamnă că nu am și eu totuși unele slăbiciuni față de unii autori, instrumentiști sau interpreți ai acestui gen. Iar dacă vine vorba despre Kraftwerk, adică despre adevărații ei deschizători de drum, lucrurile se schimbă dintr-o dată, pentru că ar trebui să fii orb, surd și grozav de încăpățânat ca să nu realizezi că lumea în care trăim actualmente este exact lumea descrisă muzical de trupa germană ai cărei inventivi și geniali întemeietori și membri fondatori au fost Ralf Hütter și Florian Schneider, care, în 1969, în Düsseldorf, au pus bazele unei muzici care, încet-încet, nu mai semăna cu nicio alta de până la ea.
Adăugând nucleului inițial și alți membri, mai mult sau mai puțin stabili, Kraftwerk s-a lansat pe scena germană krautrock de la începutul anilor ’70, lansându-și trei albume într-un stil de rock experimental, înainte de a adopta exclusiv instrumentația electronică, pentru care au inclus sintetizatoare, mașini electronice de percuție, vocodere (sintetizatoare pentru modularea vocii) și alte năstrușnice instrumente meșteșugite chiar de ei, artizanal, spre mijlocul acelei decade.
Succesul
Succesul a venit odată cu cel de-al patrulea album, Autobahn (1974), urmând o linie ascendentă, confirmându-le și consolidându-le valoarea și mărindu-le audiența cu următoarele două apariții discografice, Trans-Europe Express (1977) și The Man-Machine (1978); grupul și-a dezvoltat un stil pe care l-au descris drept robot pop, caracterizat prin ritmuri repetitive și adoptând în același timp o imagine scenică stilizată, folosind o costumație special asortată ideilor conținute în muzica lor.
După lansările următoarelor două albume, Computer World (1981) și Electric Café (1986), în 1987, Wolfgang Flur a părăsit trupa.
Ultimul lor album, Soundtracks Tour de France, a fost lansat în 2003, iar în 2008, membrul fondator Florian Schneider s-a retras discret, părăsind și el trupa. Rămas singurul membru fondator, Ralf Hütter a continuat proiectul inițial, reușind mereu să atragă alături alți trei noi membri, pentru completarea formulei inițiale sub care cvartetul german s-a făcut cunoscut de la cel de-al patrulea album, insuflându-le spiritul muzical caracteristic și reușind cu fiecare nouă apariție în public spectacole de mare ținută.
Kraftwerk a exercitat o influență de durată și profundă asupra mai multor genuri de muzică modernă, printre care synth-pop, hip hop, techno, ambient, post-punk și club music, și a inspirat o gamă largă și variată de artiști.
Potrivit revistei The Observer, nicio altă trupă, de la Beatles încoace, nu a dat atât de mult culturii pop.
În ianuarie 2014, Recording Academy a onorat Kraftwerk cu un trofeu Grammy Lifetime Achievement Award. Începând din 2016, ceilalți membri ai Kraftwerk continuă să circule în turnee mondiale deosebit de bine cotate, adunând mereu o audiență numeroasă.
Nota redacției: Florian Schneider, cofondator Kraftwerk, a murit pe 6 mai 2020, la vârsta de 73 de ani.
Începuturi încețoșate risipite de previziuni exacte
Nu toată lumea a fost entuziasmată de primul turneu britanic al cvartetului german. Deși single-ul lor Autobahn a fost un hit, spectacolele nu au fost prea bine vândute. Aflat în primul lui turneu britanic, cvartetul german nu a fost așa de bine primit, iar publicul nu a fost nici pe departe atât de satisfăcut de prestația lor. Cât despre recenzii, au fost destule răutăcioase, ba chiar disprețuitoare.
De pildă, revista Melody Maker i-a numit „lipsiți de coloană vertebrală și fără pic de emoție„, concluzionând pe un ton biciuitor:
„Pentru numele lui Dumnezeu, țineți roboții în afara muzicii!”
Dacă însă te racordezi hărții actuale a muzicii pop, poți constata că roboții au preluat-o. Este o muzică construită pe programe de calculator, digitalizată și cuantificată cu voci autoreglate, accesate printr-o rețea de dispozitive interconectate. Desigur că la început au existat multe temeri vizavi de tehnologie și nu au fost deloc puțini cei care au spus:
„Uitați-vă la acești roboței care fac muzică pe calculatoare; acest lucru este greșit.”
Ei bine, s-a dovedit, odată cu trecerea timpului, că „roboțeii” au avut absolută dreptate nu numai în privința muzicii, ci cu întreaga lor viziune asupra viitoarei sinteze om-mașină. Și nu a fost deloc înfricoșător, iar cei vizionari le-au îmbrățișat producțiile și și-au continuat viața de zi cu zi, din ce în ce mai tehnologizată.
Autobahn a fost atât de departe de mainstream încât a fost aproape un record în ceea ce privește noutatea. A ieșit de nicăieri, nu a existat niciun punct de referință față de activitatea muzicală a acelor vremuri.
„A existat o dorință tot mai mare de a se îndepărta de structurile tradiționale în artă, pictură, film…„, își amintește Michael Rother, fondator al trupei germane Neu! și fost membru, pentru o perioadă, al grupului Kraftwerk. „Cred că a fost o reacție față de Cel de-Al Doilea Război Mondial și pulsul Germaniei conservatoare. A existat un virus de schimbare în aer, mulți tineri germani căutau o nouă identitate.”
Kraftwerk s-a dezvoltat astfel într-o direcție foarte diferită față de cele mai provocatoare extreme ale scenei krautrock. Începând cu anul 1974, Kraftwerk ajunsese o trupă electronică preeminentă a vremii noastre, o trupă de patru entități îmbrăcate în salopete de lucru, stând nemișcate la pupitrele lor dotate cu tehnologie avansată și practicând o muzică sintetică, împrăștiată, liniară și ritmică, dar decorată cu o melodicitate seducătoare, scriind melodii care sugerau un respect aproape mistic pentru obiectele obișnuite ale unei lumi industriale.
Indirect, Kraftwerk a sugerat eliminarea unor elemente prea umane sau mai primitive din muzică, cum ar fi bateristul transpirat care-l secondează pe chitaristul solo. Drept urmare, ei au fost percepuți ca fiind reci, inumani sau înghețați, dar ceea ce era adesea perceput ca răceală era de fapt un fel de melancolie a restricțiilor emoționale.
Pentru oricine din generația noastră, implicat în muzica electronică, Kraftwerk erau «nașii», afirmă Martin Gore, de la Depeche Mode. Radio-Activity în 1975, Trans-Europe Express în 1977, The Man-Machine în 1978: sună modern și astăzi. Scena muzicii electronice a explodat după aceste albume esențiale. O mulțime de grupuri punk s-au mutat într-o scenă futuristă, căutând modalități de a duce muzica dincolo de limitele genului rock.
Ascultând stațiile pirat și acid house, a avut loc o recurență a acestui sunet german. Ritmul se repeta și se intensifica în intensitate. Deoarece techno a devenit forma dominantă a muzicii de dans a anilor ’90, influența Kraftwerk a devenit mai puțin evidentă, deși a continuat să fie prelevată de sute de artiști, de la Madonna la Chemical Brothers, de la Jay-Z și Rammstein la Coldplay.
Ceea ce le-a folosit extrem de mult membrilor cvartetului german în impunerea trupei, cât și a stilului lor compozițional și interpretativ a fost acel simț acut, profund vizionar, al modernității și impactului schimbărilor asupra existenței și spiritului uman prin noile inovații tehnologice. De la bun început, Kraftwerk a îmbrățișat modernitatea atât în felul în care au făcut muzică, cât și prin conținutul alocat acestei muzici.
Au scris muzică despre autostrăzi și trenuri de mare viteză și impactul transformator al noilor tehnologii
Începând cu anii șaptezeci, ei au înțeles că lumea noastră a devenit una „a computerelor”, iar asta va schimba totul despre modul în care am existat, am lucrat, am comunicat și chiar am iubit până atunci. Era ca și cum ar fi avut o experiență directă a viitorului. Membrii Kraftwerk sunt deseori taxați drept automate fără chip uman, însă prezența omului în cântecele lor este esențială pentru ADN-ul lor și al oricărui cetățean modern.
În The Hall of Mirrors (1977), chiar și cele mai mari stele se regăsesc pe sine într-o oglindă. În Computer Love (1981), oamenii singuri se uită la ecranul TV, dorind să se întâlnească, și oare nu chiar așa se și întâmplă în prezent, utilizând internetul și rețelele de socializare?
În Tour de France (1983), respirația umană conduce piesa, conferindu-i rapiditate și putere. După imnurile de mulțumire aduse automobilului și trenului, bicicleta ar fi părut o alegere ciudată, ca și cum întreaga carieră a Kraftwerk ar fi fost sponsorizată de vreo inițiativă de transport, dar avea o legătură personală cu Ralf Hütter, ciclist obsedat, care, în 1983, a și suferit o fractură craniană în urma unei căzături cu bicicleta.
Secretul îndelungatei tinereți
Misterul acestei longevități, și, de fapt, al acestei renașteri, în ciuda faptului că în ultimii ani grupul german nu a mai produs niciun nou album, are însă o explicație cât se poate de firească, dacă vom urmări atent cum decurg proiectele și punerea lor în scenă din acest ultim deceniu, să zicem.
În ultimii ani, Kraftwerk și-au prezentat catalogul legendar cu spectacole 3D de mari dimensiuni. Înregistrările acestor concerte sunt disponibile în diverse formate, sub forma unui film live și a unui album numit 3-D The Catalog.
Organizate de regulă în muzeele de artă contemporană din întreaga lume, spectacolele au fost surprinse ca prezentări multimedia HD, 3-D. Pachetul de lansare complet include performanțele a opt albume Kraftwerk, disponibile în 2-D și 3-D: Autobahn, Radioactivity, Trans-Europe Express, The Man-Machine, World Computer, Techno Pop, The Mix și Tour de France.
Pe lângă ediția Blu-Ray, care include și o carte de 228 de pagini, setul este disponibil pe DVD, vinil, CD și pe un flux de descărcare. Două versiuni prescurtate, cu o selecție de melodii din cele opt înregistrări, vor fi lansate pe Blu-Ray, DVD și dublu vinil.
Miezul tematic al proiectului artistic Kraftwerk, care se bazează pe surse precum cinematograful german expresionist, arhitectura (post)modernă, constructivismul rusesc, muzica experimentală a lui Karlheinz Stockhausen și Bauhaus, este noțiunea de om-mașină.
Deși încorporează și multe elemente ironice, piesele Kraftwerk explorează diferitele interacțiuni dintre oameni și mașini ca o caracteristică-cheie a modernității. Pentru Hütter și Schneider, nu a existat nicio îndoială că tehnologia ne va revoluționa viața. În ciuda faptului că arăta ca un epilog, Der Catalog consemnează o fază decisivă în evoluția artistică a trupei. Sub conducerea unică a lui Hütter, grupul s-a concentrat acum pe partea vizuală, cu scopul de a transforma formația în ceea ce Richard Wagner numea un Gesamtkunstwerk (arta totală, compusă din artă), combinând muzică, performanță și efecte vizuale speciale.
Încă de la început, Hütter declarase că, mai degrabă decât să cânte doar melodii, ambiția lor a fost de a realiza Musikgemälde (picturi muzicale) prin întrepătrunderea dintre muzică și proiecții vizual-filmic-scenice.
Însă cele mai elocvente fațete ale răspunsului privind secretul îndelungatei tinereți a cvartetului german au fost exprimate cu claritate de Hütter însuși într-un interviu acordat publicației Rolling Stone și care a apărut în august 2015. La întrebarea „Putem obține o actualizare asupra momentului în care va ieși un nou album Kraftwerk?”, el a răspuns:
Am lucrat pentru toate aceste spectacole, la MoMA în 2012, apoi concertul din iarnă de la Düsseldorf Kunstsammlung, apoi la Tate Modern din Londra și în alte muzee de artă, plus câteva locuri interesante cum ar fi Opera din Sydney și Sala de Concerte Disney din Los Angeles, unde ne-am desfășurat spectacolele în 3-D. Am tradus performanțele noastre în 3-D și în sunet surround, un fel de sunet 3-D.
Am făcut acest lucru și lucrăm acum la un Blu-Ray pentru a finaliza acest proiect. Ar trebui să iasă spre sfârșitul toamnei. Am pus o mulțime de lucruri în toate imaginile, transformându-le din arhive Kling Klang în format 3-D și sincronizând muzica, deci este destul de multă producție. Suntem o mică echipă de muzicieni, tehnicieni, programatori de calculator aici, la studiourile Kling Klang; facem totul prin noi înșine. De asta lucrăm și de-asta mai existăm.
Iar la întrebarea „Actualizează Kraftwerk sistemele de sunet din diversele locații de concertare înainte de a le performa? Am fost șocată de cât de bun a fost sunetul Kraftwerk la MoMA, în 2012″, întrebare la care Hütter a spus:
Da, ne aducem inginerii de sunet și lucrăm totodată cu camerele și specialiștii noștri video. În cazul MoMA, care-i foarte înaltă, un fel de sală supraînălțată, nu atât de largă ca suprafață însă cu multe scări și alte obstacole ale configurației geometric-arhitectonice de genul ăsta. Am lucrat foarte mult cu sunetul și cu instalarea echipamentului. Anul acesta, când am concertat la Neue Nationalgalerie din Berlin, funcționând într-o clădire de sticlă, mulți oameni spuneau: «Ah, nu vor putea evolua acolo, este un spațiu muzeal dificil, nu-i potrivit!»
Însă inginerii noștri de sunet au lucrat cu absorbanți, ne-am instalat sistemul audio și am depus multă muncă pentru finisarea reglajelor optime și obținerea performanței necesare. La final toată lumea a fost surprinsă că am fost capabili să concertăm acolo și să prezentăm sunetul Kraftwerk într-o armonie perfectă, cu un surround de înaltă calitate. Cred că este foarte important acest aspect, pentru că Kling Klang, după cum bănuiesc că știți, sunt cuvintele germane pentru sunet, cum ar fi yin și yang, iar Kraftwerk are un echipament performant pentru sursele originale de sunet, culori și video-instalații. Deci, o mulțime de energie este pusă în asta.
Muzica noastră se schimbă în timp, așa că întotdeauna vom interpreta versiuni destul de diferite de la un spectacol la altul. Uneori schimbăm tempo-ul și sunetul. Alteori, în ceea ce privește proiecțiile vizuale paralele, pe Autobahn traficul se va desfășura diferit. Totul pare extrem de real. Asta-i ceea ce face spectacolul interesant. Compozițiile noastre sunt ca niște scripturi de film minimalist sau de teatru. Le putem mereu modifica, rearanja, ele nu se vor petrece niciodată la fel…
Și, în final, chiar esența, cheia întregului mister, pronunțată tot de membrul fondator al trupei:
Fiindcă, într-adevăr, Kraftwerk este, la ora actuală, un concept multimedia, nu doar muzică.
Altfel spus, mâinele de ieri s-a împlinit. Kraftwerk este astăzi mai puțin o trupă decât un proiect de artă conceptuală.
Text de Paul Vinicius. Articol publicat inițial în revista Sunete, ediția de iarnă 2017-2018.
Citește și aceste articole Sunete despre Kraftwerk:
-> Kraftwerk revine în România cu un concert – eveniment la București
Kraftwerk revine în România cu un concert – eveniment la București
-> „Computer World”, cea mai concisă și influentă realizare conceptuală din catalogul Kraftwerk.
„Computer World”, cea mai concisă și influentă realizare conceptuală din catalogul Kraftwerk
-> Kraftwerk, uzina primordială