Ne amintim cu toții ce schimbări de mentalitate a operat în mințile majorității consumatorilor de muzică primul album ENIGMA – „M.C.M.X. a. d.” (1990). Era o nouă dimensiune, una spirituală – dar nu prea ezoterică, pentru inițiați – ce realiza acel „pact” pe care întotdeauna muzicienii de calitate încearcă să-l încheie cu succes.
De aceea nici nu a fost greu ca stilul de muzică să se impună rapid. Au urmat încă patru albume: „The Cross Of Change” (1993), „Le Roi Est Mort, Vive Le Roi!” (1996), ,The Screen Behind The Mirror” (2000) și colecția „LSD (Love, Sensuality, Devotion)” (2001). Fiecare a adăugat noi și noi dimensiuni universului ENIGMA.
Românii au avut un motiv în plus să fie interesați de ENIGMA, de acest proiect mai mult decât incitant. Mulți au fost de-a dreptul siderați când au aflat de omul din spatele muzicii – Michael Cretu.
Adică un român! Producătorul Sandrei, nume mult mai cunoscut la noi în perioada anilor ’90, a avut curajul de a inova, de a face salturi experimentale uriașe peste limitele muzicii de atunci.
Michael Cretu, deși recunoaște că a riscat mult cu primul album, stie că vorbeste un limbaj universal. Acest lucru este demonstrat de vânzările uriașe în toate colțurile lumii – zeci de milioane de exemplare.
Este cel mai bine vândut artist german (germanii îl consideră artist german get-beget) și cu sigurantă, cel mai de succes muzician de origine română.
Acum, cantautorul locuiește pe insula Ibiza împreună cu familia, acolo trăieste și creează ritmurile ENIGMA.
În luna septembrie a acestui an (n.r. 2003) a fost lansat albumul cu numărul cinci, „Voyageur”, precedat de lansarea single- ului care dă și titlul albumului (august 2003).
Noul album, primul din acest mileniu, era așteptat de către toți fanii artistului cu o înfrigurare greu de exprimat. Cu ocazia lansării acestui LP, revista SUNETE a vorbit în EXCLUSIVITATE cu artistul român.
Din dialogul de mai jos (realizat în luna august 2003) veți putea afla amănunte importante în legătură cu muzica noului album, în legătură cu viziunea artistică a celui care a reintrodus misterul și profunzimea în muzica ritmată și, nu în ultimul rând, despre România și muzica noastră folclorică.
De menționat că Michael Cretu a fost de acord ca interviul să fie realizat în limba română.
Știm că la începutul lui septembrie lansați cel mai recent album Enigma, al cincilea, și știm deja că primul single a fost lansat. Spuneți-ne, cu ce noutate vine acest album?
Noutate, mă rog… Intenția mea a fost de data asta să fac un album normal, cum se zice în engleză, „easy”, un album ancorat cât mai mult la viața cotidiană…
Un pic mai comercial…?
Nu, nu, nu! Viață cotidiană! Nu e o chestie cu metafizică, cu nu știu mai ce alte complicații, am vrut numai să fac un album pop, în stilul Enigma și din cauza asta putem defini albumul ca „sofisticated pop music„, dacă vrei. Muzică pop sofisticată. De aici și titlul albumului „Voyageur”, pentru că este un voiaj în diverse stiluri muzicale, dar interpretate în felul meu.
Deci este practic o călătorie…
Exact, o călătorie… Este un song oriented album, mai mult decât cele de dinainte. Intenția mea a fost să schimb puțin Enigma, căci am mai spus: după Enigma 4 („The Screen Behind the Mirror”) si „Greatest Hits” (LSD, n.n.) ar trebui să se termine faza numărul unu și să înceapă alta. Cine a ascultat albumul a avut reacții pozitive, mulți sunt foarte surprinși, spun că este cel mai bun LP Enigma de până acum. Mă rog, asta spune lumea care a ascultat albumul.
Urmează să vedem cum va reacționa omul de pe stradă, dacă cumpăra sau nu, dar până acum, repet – reacțiile sunt pozitive și ce era important este că din punct de vedere stilistic s-au schimbat multe lucruri.
Practic a doua întrebare cam la asta se referea. Cum va influența noul mileniu muzica Enigma?
Noul mileniu? Deloc! Din contră, face viața și mai dură decât înainte…!
Eu credeam că odată cu schimbarea mileniului, omenirea o să se schimbe și ea puțin… Dar a rămas frica. Frica prezentă în fiecare – ce se întâmplă mâine, ce se întâmplă poimâine, este un conservatorism incredibil…, este o timiditate și oamenii sunt speriați de bombe, cum se spune pe românește…
Da, sunt speriați să inoveze și atunci iau un model…
Exact, și eu care sunt un anarhist muzical, viața nu este mai simplă pentru mine, este mai complicată, dar asta îmi place, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să mă complic… Întotdeauna fac chestii aproape imposibile sau care nu au nici un fel de sens pentru muzicianul obișnuit, astea fost succesele mele cele mai mari.
Din cauza asta eu, ca anarhist muzical, am o situație foarte complicată, dar asta face atractiv totul, întelegi?
Vă mentineți pentru că nu puteti să vă deziceți de linia pe care ați abordat-o acum câțiva ani buni…
Nu, nu este chestia de linia pe care mi-am trasat-o eu, ideea este că altceva nu îmi face plăcere să lucrez. Vorba aia, ca să produc un disc pop normal, nu este nici un fel de problemă.
Dar nu este interesant pentru mine, pentru mine interesante sunt lucrurile pe care le fac și sunt foarte mulțumit cum a ieșit discul, că dacă nu aș fi fost multumit, nu l-aș fi lansat!
Ce vă inspira cel mai mult când compuneți sau ce va inspirat cel mai mult când ați compus acest ultim album?
Întrebarea asta mi se pune de multe ori. Dar nu sunt unul dintre compozitorii sau muzicienii care au un sistem standard când compun. Fiecare cântec are istoria lui, deci un cântec poate să pornească de la un sunet de sintetizator, care-i nou, pe care îl probez și mă inspira, altul se poate naște dintr-o imagine pe care o văd la televizor și îmi dă o idee. Este complet diferit. Nici nu stau să analizez de unde îmi vine inspirația. Dacă îmi vine o idee, sunt fericit că îmi vine o idee bună.
Încep să lucrez la idei și nu pierd timpul. Altfel, este posibil să uiți ideea, pierd punctul inițial, dacă încep să îmi pun întrebări. Din cauza asta nici nu știu de unde îmi vine inspirația sau ce mă inspiră, dar știu că fiecare cântec este diferit. La altele îmi vine o idee de text… în fine…
Îmi puteti spune ceva despre stilul sau despre genul pieselor, dacă seamănă cu un alt album Enigma sau nu?
De data asta, stilistica mea este atipică. Am încercat ca piesele să fie structurate într-un mod diferit și sunt altfel decât până acum. Doar piața ne va spune dacă va fi un album bun sau nu. Lucrăm în niște branșe subiective, în care niciodată nu știi de dinainte cum o să meargă treaba. În orice caz, reacțiile sunt până acum, pentru mine, foarte, foarte surprinzător de pozitive, pentru că toată lumea spune că este cel mai bun disc Enigma.
Domnule Cretu, noi nu ne îndoim de calitatea noului album…
Nu e vorba de asta. Aici sunt multe diferențe fată de celelalte albume. În primul moment, toată lumea este șocată, dar șocată în mod pozitiv, pentru că zice: aoleu tăticule! La noul disc am încercat să creez o atmosferă care să semene tot mai puțin cu celelalte albume. Și acum fiecare cântec este complet diferit. Realmente este o călătorie. Sunt 11 cântece – 11 stiluri diferite, interpretate în felul meu. Și ultima bucată este, ca să dau un exemplu, irish folk music, inspirată din muzica irlandeză, așa că te iau și te trimit în excursii, iar locul în care se termină calătoria este la rădăcinile muzicii pop și asta este muzica folclorică irlandeză. Fără ea nu ar fi existat niciodată muzica pop.
Tinând cont de numele dumneavoastră – ENIGMA – și faptul că vă ocupați de zone mai ezoterice ale muzicii, credeți că omul din secolul al XX-ea mai este ocupat de lucrurile acestea, de mister, de enigme…
Aș spune că este preocupat mai mult decât oricând, numai că îi este frică. Îi este teamă. Eu încerc să îl ajut un pic, dar dacă nu vrea să fie ajutat…
Eu cred că ați reușit să-l ajutati un pic, pentru că muzica Enigma a fost apreciată în toate zonele globului și de toate rasele.
Și asta este o chestie care mă face fericit, pentru că am dat dovadă – poate pentru prima oară într-o dimensiune ca asta – că muzica sau diverse emoții nu cunosc granițe. Nu este important dacă ești negru sau alb sau verde sau albastru. Din cauza asta sunt foarte fericit. Astfel că, de 13 ani, situația asta este neschimbată, pentru că albumele se vând la fel de bine în Noua Zeelandă, la fel ca în Japonia sau în America sau mai știu eu unde…
Cum reușiți să faceți față la acest val de celebritate, pentru că sunteți o persoană foarte populară, mai ales în urma vânzării a milioane de discuri.
De cifre sunt mulțumit, dar nu ca să îmi sparg capul cu ele sau mai știu eu ce. Eu trăiesc foarte retras, nu ai să mă vezi niciodată că mă duc la petreceri de afaceri sau la petreceri ale revistei Popcorn sau cum se cheamă toate prostiile astea.
Numele meu este cunoscut, dar figura mea nu este cunoscută. Asta s-a întâmplat pentru că eu am vrut asta. Michael Jackson și-ar da mâna stângă ca să se poată bucura de anonimatul meu. Eu pot să mă duc în orice magazin de discuri din Los Angeles și să îmi cumpăr discurile pe care le vreau, fără ca nimeni să mă recunoască. Este un lux în ziua de astăzi.
Doriți să colaborați în viitor cu muzica la modă de astăzi, techno, drum’n’ bass, sau veți prefera inserțiuni clasice precum Carmina Burana?
Hai să spunem așa: dacă vezi în ultimii 13 ani cât a influențat Enigma muzica mondială… Înainte de 1990 nu exista termenul de trance music, indian house, toate prostiile astea au venit după Enigma, așa că Enigma a fost la începuturi, a inventat, nu a adaptat. Nu am să fac nimic, nu o să adaptez clișee care există astăzi și o să vezi că discul este foarte „up to date” din punct de vedere emoțional, dar sunt foarte mulțumit că nu am folosit nici o picătură din vreun element cu care se face muzică de succes în ziua de astăzi.
Folosesc elemente complexe, independente de ceea ce are succes în zilele noastre. Asta a fost chestia pe care voiam să o fac, ăsta a fost „șpagatul” pe care voiam să-l realizez. Și am reușit.
Modul în care înțelegeți să faceti muzică nu este să abordați un stil care există deja…
Nu, din contră. Eu vreau să inventez și dacă vezi cât m-au copiat oamenii… am fost întrebat dacă sunt nenorocit sau furios în legătură cu asta. Răspund că nu, și că îmi fac un compliment.
Mă rog, deranjează puțin bussines-ul, dar în mod normal este un compliment, pentru că dacă nu aș fi inventat nimic nu m-ar fi copiat nimeni. Asta este cea mai bună dovadă că am făcut ceva care nu exista înainte. Din cauza asta voi încerca să fac mereu lucruri noi, ca să aibă oamenii ce să copieze! M-am și obișnuit cu lucrul acesta și nu mă plâng deloc.
Când ați început cu Enigma 1 – albumul cu sample-uri de muzică gregoriană – credeați că va prinde așa de bine, vați făcut un plan de viitor, un cincinal cum făceau comuniștii?
Nu. Am făcut pe zece ani! Că i-am spus soției mele (Sandra, n.n.) când am terminat primul single: fii atentă, o să fie un monstru sau o să fie un nimic. I-am făcut o profeție – dacă reușește primul single, atunci va fi din ce în ce mai căutat. A mers chiar mai bine decât am crezut eu.
Ce s-a intâmplat cu Germania? Sunteți un pic supărat, după cum reiese din interviurile dvs. anterioare. Ați spus că nu ați mai trăi acolo, pentru că germanii sunt puțin invidioși…
Nu, nu, nu. Am spus că mă simt aici (în Ibiza, n.n.) foarte bine și nu îmi pot imagina să trăiesc din nou în Germania. Viața în Ibiza este perfectă pentru mine. Am liniște, pot să lucrez și să fac ceea ce doresc.
Credeți că puteți da un anumit termen pentru următorul album?
Ce fericiți ar fi cei de la casa de discuri dacă aș putea să le spun și lor chestia asta… Depinde de ce idee o să am. Dacă voi avea o idee mai repede, discul va veni mai repede, dacă o voi avea în doi ani și ceva, atunci în doi ani îi ceva o să apară. Dacă nu îmi vine nici o idee bună, atunci nu o să fac nici un disc. Dar cred că deja au apărut niște idei!
Tinând cont că sunteți un om care vă bazați pe idei și pe faptul că vreți să faceți o muzică originală, nu cred că sunteți forțat de alte angajamente…
Nu, nu, nu și asta este bine. Pentru mine asta nu este slujba, job-ul, este pasiunea mea. Eu sunt nebun după muzică si îmi face plăcere să compun… Studioul este livingul meu, deci este clar că mi-am intrepătruns viața și muzica…
Nu sunt legat de chestii economice, din fericire. Am lucrat atâta ca să fiu independent nu ca să lucrez pentru nu știu ce prostii și ca să pot merge pe drumul pe care l-am început… și sper că o să merg bine în continuare…
Ați incercat vreodată să includeți fragmente sau ritmuri din muzica noastră folclorică, într-un album sau într-o piesă?
Am vrut, dar nu este comestibilă! Știi că muzica populară românească este toată în cinci optimi, șapte optimi, iar pe ritmurile astea cine vrei să danseze? Nu este compatibilă, din cauza asta.
Influențele pe care le-am combinat eu au fost lucruri pe care le-am gândit bine înainte. Am luat elemente de la diferite popoare, dar elemente care se pot digera, pe care poate să le înțeleagă orice om și nu este important dacă elementele astea sunt din China sau din Vietnam sau din Norvegia sau din alt loc – le-am combinat după gustul meu. Am spus că mie îmi place, vom vedea dacă o să placă și altora.
Am încercat să folosesc în proiectul Enigma și muzică folclorică românească, dar nu am găsit soluția până acum… este greu.
M-am gândit că este țara în care m-am născut și o să încerc să folosesc în muzica mea și elemente naționale, dar până acum nu am găsit nimic care să se potrivească. Poate nu o să o găsesc niciodată sau poate o să găsesc…
Aveți mulți fani în România. Vă gândiți să vă mai întoarceți pe la noi în viitorul apropiat?
În viitorul apropiat… Știi cum este viața asta, nu știi ce se întâmplă mâine. Acum sunt mulțumit pentru că de 15 ani de când lucrez aici în Spania, acum, în vară, voi avea și eu vacanță! Așa că sunt mulțumit să stau acasă și să nu fac nimic.
Care sunt lucrurile care vă vin în minte atunci când vă amintiți de România?
Steaua București! Fotbalul este singura pasiune profană pe care o am. Îmi aduc aminte de multe chestii, de sala Athenaeum, văd totul în fata ochilor când mă gândesc – școala la care am învățat, am stat 17 ani acolo (în România, n.n.) și îmi aduc aminte totul. Nu am uitat nimic, nu sunt unul din oamenii care vor să uite. Din contră, fiecare lucru care ți se intâmplă îți va fi, într-o anumită împrejurare, de folos. Limba română m-a ajutat foarte mult ca să învăț limba spaniolă, de exemplu.
Interviu realizat de George Durbălău pentru Revista Sunete, nr.3, octombrie 2003 / Arhiva Sunete / Mașina Timpului
