Lansat pe 19 martie 1990, „Violator” a marcat o schimbare semnificativă în cariera Depeche Mode, aducându-le recunoaștere internațională și succes comercial.
Se spune că mișcarea new-wave a început cu albumul Closer al celor de la Joy Division (1980) și s-a încheiat cu Violator, al șaptelea album de studio al trupei Depeche Mode, lansat în data de 19 martie 1990.
Violator rămâne, fără îndoială, unul dintre cele mai bune albume de muzică alternativă lansate vreodată și poate fi considerat materialul care i-a impus pe cei patru băieți din Basildon pe plan mondial.
Albumul reușește să surprindă o atmosferă și o stare pe care nu le reîntâlnim pe alt material lansat de DM. Deși poate fi considerat o legătură între synthpop-ul anilor ’80 și noul val al muzicii electronice din anii ’90, sau un album extrem de popular printre iubitorii de muzică alternativă, Violator este o colecție impresionantă de piese produse perfect.
Este muzică electronică în măsura în care întâlnești și chitare distorsionate. Cuprinde doar nouă melodii, și totuși niciuna nu poate fi catalogată drept „veriga slabă”. Toate cele nouă piese, produse magistral de Depeche Mode și Flood, puteau aspira la titlul de hit-single.
Primul single, Personal Jesus, a fost lansat cu o jumătate de an înaintea LP-ului (!), iar combinația de synth-rock cu influențe blues i-a oferit trupei șansa primului gold single în SUA. Personal Jesus este, în continuare, cea mai cunoscută piesă DM de ambele părți ale Atlanticului.
Al doilea extras pe single, Enjoy the Silence (lansat pe 5 februarie 1990), avea să devină cel mai bine vândut din istoria formației, câștigând și un Brit Award drept recunoaștere. Enjoy the Silence a cucerit lumea datorită unor versuri și tonalități pe cât de simple (oare?) pe atât de irezistibile, dar și grație unui clip de excepție semnat Anton Corbijn.
Au urmat Policy of Truth și World In My Eyes, două capodopere synthpop care seduc de la primele acorduri.
Practic, fiecare piesă de pe acest album ar fi putut fi extrasă pe single, cu același succes. Halo, de exemplu, este una dintre melodiile de suflet ale membrilor trupei și rămâne o piesă cu un impact puternic asupra fanilor.
Waiting for the Night, una dintre puținele balade Depeche interpretate de Dave Gahan, impresionează prin minimalismul său hipnotic. Sweetest Perfection și Blue Dress scot în evidență din nou calitățile vocale ale lui Martin Gore, ale cărui backing vocals sunt omniprezente pe întreg albumul.
Violator este albumul care a consacrat Depeche Mode ca fenomen global. „Isteria” Depeche a cuprins toate meridianele, din însoritul Los Angeles, unde aproape 20.000 de fani s-au călcat în picioare la o sesiune de autografe într-un magazin de muzică, și până în cenușiul București post-revoluționar.
Albumul a fost promovat printr-un turneu mondial care a confirmat statutul de cult-band al trupei. World Violation Tour a inclus peste 90 de concerte, majoritatea fiind vândute în timp record. De exemplu, cele 48.000 de bilete pentru concertul de pe Dodger Stadium din Los Angeles s-au epuizat în mai puțin de o oră. Și nu exista Internet pe vremea aia…
Violator rămâne albumul maturității artistice a uneia dintre cele mai inovatoare trupe ale sfârșitului de secol XX, demonstrând încă o dată că muzica de calitate nu are vârstă. Și, ascultându-l, ai putea crede că a fost înregistrat chiar ieri…
Text de Claudiu-Gabriel Tache, preluat din ediția specială Sunete, Depeche Mode 40
Foto: Arhiva Sunete, depechemode.com, Anton Corbijn
